Trofee de campanie

La finalul unei campanii electorale lungi şi obositoare, tragem linie, adunăm şi decidem la vot. Cei care vom participa. Restul vor trebui să se obişnuiască cu decizia celor care votează. E adevărat, românii sunt din ce în ce mai dezinteresaţi de alegerea şefului statului. O dovedesc cifrele privind prezenţa la urne începând cu 1990. Dacă atunci au mers la vot aproape 86% dintre cetăţeni, la prezidenţialele din 2004 participarea la urne a scăzut la 58,93%, pentru ca la cele mai recente alegeri organizate în acest an, europarlamentarele, să se ajungă la o prezenţa la vot de doar 29,11%. Având în vedere că miza acestor alegeri este mult mai mare, este de aşteptat ca participarea la vot să fie mai ridicată decât la euroalegeri, însă este greu de crezut că va atinge rata de participare de la prezidenţialele din 2004. La acest trend descendent mai contribuie şi lehamitea generală faţă de politicieni. Nici candidaţii nu au încercat, măcar pe final de campanie, să demonstreze că sunt buni şi la altceva decât la circ.

Candidaţii au bătut ţara în lung şi-n lat, s-au bătut în promisiuni, s-au dat în stambă la festivaluri şi au făcut tot ce altfel ar fi fost imposibil de închipuit în alte condiţii. Candidaţii şi echipele lor de campanie au alergat la 1.400 de festivaluri, petreceri câmpeneşti, spectacole şi baluri, în patru luni, din care 90% au fost organizate din bani publici. Însă, deşi campania s-a desfăşurat cât a fost anul de lung, după zicala porcul se îngraşă în ajun, principalii candidaţi au reuşit abia pe ultima sută de metri, aseară, să cadă de acord asupra termenilor organizării şi să participe la o dezbatere electorală. Restul dezbaterilor organizate la televiziuni au fost neinteresante şi plictisitoare. Ca de altfel toată campania.

Cu ce am rămas în urma acestei campanii? Personal am rămas cu un gust amar, cu o scrisoare personalizată şi o brichetă de la Mircea Geoană, cu o scrisoare adresată tuturor românilor de la Traian Băsescu, cu un calendar de la Crin Antonescu şi cu un pix şi un carneţel de la Sorin Oprescu. Alţi români au fost probabil mai norocoşi şi au primit, pe lângă materialele de propagandă obişnuite din hârtie, tot felul de brelocuri, brichete, pixuri, pungi, insigne, şepci sau găleţi de toate culorile politice. În unele zone din mediul rural, pliantele portocalii au fost înlocuite cu lei (sute), făină, zahăr, ulei şi chiar lemne de foc.

Indiferent cu ce gust am rămas în urma acestei campanii trebuie să votăm. Nu cu cel care ne-a dat ceva palpabil, ci cu acel candidat în care avem cât de cât încredere. Avem ocazia să le demonstrăm că suntem altfel decât ei, că ne facem datoria de cetăţeni responsabili deplasându-ne la urne. Chiar dacă va trebui iar, încă o dată, să strângem din dinţi când punem ştampila şi să votăm un candidat doar pentru că nu vrem să ne reprezinte altul. N-am lipsit niciodată de la vot, iar lehamitea este mai mare ca niciodată. Ştiu însă că ar fi mult mai mare dacă n-aş merge. Ştiu că astfel votul meu nu va putea fi măsluit. Probabil sunt alegerile la care s-a vorbit cel mai mult despre posibile fraude. De aceea mi-am reamintit un slogan de la prezidenţialele de acum patru ani: Nu pot ei fura, cât putem noi vota! Vremurile sunt altele, ei sunt altii, dar mergând la vot ne putem asigura că voinţa noastră va fi respectată.

Crin – ce succesuri, ce dezamăgire!

“Elena Băsescu le promite românilor legalizarea drogurilor, asta le lipseşte românilor. Asta trebuie să facă românii fără serviciuri”, a spus Crin Antonescu. (Cotidianul)

„Providenţialul” a gafat rău! În stilul EBA cu succesurile ei. Şi-a făcut imense (de)”serviciuri”. Recunosc că mi-a plăcut Crin Antonescu, chiar pot să spun că era preferatul meu dintre prezidenţiabili, fără să fiu neapărat un fan. Dar, asta nu înseamnă că necondiţionat, până la capăt. Şi spun asta pentru că am văzut că există un curent care susţine că ar trebui ascunse toate neajunsurile acestuia doar pentru că Băsescu e o catastrofă verificată şi, în general, Băsescu şi Geoană sunt nişte politicieni expiraţi, iar Crin nu. Mai exact pentru că prezidenţiabilul Crin e singurul capabil să-l învingă pe Băsescu. Nu sunt de acord cu ascunsul gunoiului sub preş. Deocamdată, Crin Antonescu nu a demonstrat că ar fi mai mult decât un vorbitor foarte bun, dar fără substanţă. Acum ne-a demonstrat că şi „Obama fără prompter” mai poate claca.

S-o critici pe „pipiţa” EBA şi să-ţi iasă „serviciuri”, nu ştiu dacă nu s-ar punea numi mai degrabă deservicii. Sunt curioasă dacă gafa va face înconjurul ţării şi a netului precum „succesurile”. Gafa este mult mai gravă decât a Elenei Băsescu deoarece aşteptările noastre de la Crin Antonescu sunt altele, mult mai mari. Eu una mai pun încă o linie în paharul dezamăgirii.

Succesuri! 😉

Meniu de week-end

Sătmărenii îşi sărbătoresc azi oraşul. Cu buget de criză, cu spectacol pe măsură, cu mici şi bere care nu mai promit să curgă la fel ca şi în alţi ani. Ediţia cu nr. XIII. În schimb, cum ne aflăm în plină campanie, vor curge mai multe promisiuni. Afişajul electoral este interzis la manifestări, dar nu poate nimeni interzice oaspeţii şi nu poate pune nimeni lacăt pe gurile lor.

Cu o săptămână înainte de alegeri, campania electorală pare să se fi înteţit cât de cât, iar reprezentanţii partidelor bat dintr-un capăt în altul judeţul. Unii sunt mai vizibili în teritoriu în carne şi oase, alţii pe afişe şi în spoturile electorale. In teritoriu se promite marea cu sarea, inclusiv ce nu se poate face (se fac atâtea poduri câte nu există pe mapamond), în „aer” mesajele sunt diluate spre inexistente. Sunt atât de anoste încât este greu să pricepi ce vor sa spună. Oricum, până acum câteva zile, în ansamblu, faţă de anii trecuţi, campania părea admirabilă, chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârşire. Acum a început să mişte contrar zicalei “porcul nu se îngraşă în ajun”.

Pentru neconvinşi, există şi alte arme, acelea la care apeleaza filialele, de obicei, pe final de campanie pentru a atrage atenţia electoratului: liderii de la centru. PDL şi PSD au profitat de aceasta „armă” la debutul campaniei, când liderul de facto al primilor, preşedintele Traian Băsescu, şi liderul social-democraţilor, Mircea Geoană, au făcut băi de mulţime în direct la Sâmbra Oilor. Liderul PNL, Crin Antonescu, a înţeles atunci să marcheze de pe margine, ca să prindă finalul în direct. În consecinţă, în acest week-end, liderul liberalilor vine să ne promita live Europa pe pâine.

Dacă nu aţi aflat că peste o săptămână vă veţi alege europarlamentarii, s-ar putea sa fiţi derutaţi când îl veţi vedea lângă dvs. pe Principele Radu, cel mai proaspăt anunţat candidat la Preşedinţie.

Asta doar aşa, să-mi strice mie week-endul. Amândoi. Nu ştiu cum se pune emoticonul ăla roşu de furie. Noroc că cele două Elene s-au răzgândit pe ultima sută de metri 😀

Ştiaţi că…

… pe prezidenţiabilul Obama fără prompter îl cheamă, de fapt, George Crin Laurenţiu Antonescu? Ăştia cu nume multe sunt predestinaţi la conducerea PNL. Deşi, Tăriceanu l-a bătut la faza asta, avea un nume în plus 😀 Dar, dacă punem „George Crin Laurenţiu Antonescu Obama fără prompter” e deja peste :)))

Şmecherul portocaliu a făcut boom la Realitatea

Aseară am avut confirmarea că nu vorbesc în zadar, iar atunci când insist pe un subiect este pentru că am convingerea că mai devreme ori mai târziu strigătul se va auzi. Cazul Şmecherului portocaliu de România (unul din băieţii milionarului de Top 300, oşanul Vasile Ţânţaş) a fost dezbătut în această seară la emisiunea „Şmecher de România” realizată de Andreea Creţulescu la Realitatea TV, pornind de la această postare de pe blogul meu. Eu am scris prima dată în GNV, dar ei au pornit de la postarea de pe blog. Important este că scandalul a ajuns să fie dezbătut la nivel naţional. Că a făcut boom! Cei care aţi urmărit emisiunea aţi putut vedea că atunci când eşti şmecher de România, chiar dacă eşti acuzat pentru conducerea unui autoturism cu permisul suspendat şi cu o viteză de peste 200km/h, ucidere din culpă, vătămare corporală şi alcoomie mai mare de 0.8g/litru, poţi să părăseşti ţara fără probleme. Iar pentru că eşti şmecher, nimeni nu te poate atinge. Iar ca de obicei în astfel de cazuri, poliţia îşi demonstrează incompetenţa. Pentru că este vorba de fiul unui milionar de Top 300, care şi-a asigurat tot timpul spatele din punct de vedere politic. Acum e portocaliu.

Crin Antonescu, Radu Berceanu, Victor Ponta şi ziaristul Val Vâlcu au dezbătut cazul Şmecherului portocaliu de Satu Mare mai bine de o oră, mai mult decât în emisiunile precedente. Am intrat în direct, am avut emoţii mari, dar am uitat de ele în momentul emisiei. Îmi pare rău că nu am ştiut cât timp voi avea legătura şi nu m-am referit destul la afacerile milionarului Vasile Ţânţaş, însă a făcut-o foarte bine Val Vâlcu. Ceilalţi invitaţi prezenţi au atacat dur modul de a face afaceri cu energie a milionarului de Oaş, dar şi incompetenţa şi complicitatea „organelor”.

Cei trei politicieni au fost foarte duri în declaraţii, mergând până la a solicita o anchetă ministerială la IJP Satu Mare. O anchetă care s-ar impune de urgenţă. Pentru că în Satu Mare există deja o acută stare de nesiguranţă. De prea mult timp, neimplicarea poliţiei creează o stare de frustrare în rândul sătmărenilor. De prea mult timp organele închid ochii. Când mi s-a spus după-amiază cine sunt invitaţi în emisiune, nu m-am aşteptat ca Crin Antonescu (altfel printre foarte puţinii politicieni care îmi sunt simpatici) şi Radu Berceanu să fie atât de duri în afirmaţii, atât cu poliţia cât şi cu clanul milionarului Ţânţaş, având în vedere că subiectul nu îi avantaja neaparat. Aveam în faţă o poliţie incompetentă, aflată în subordinea unui minister condus de liberali, şi un şmecher cu spate portocaliu, la fel ca şi Berceanu. La Ponta mă aşteptam să dezmembreze toată poliţia şi a făcut-o ca de obicei. Au fost pe aceeaşi lungime de undă toţi. Şi-au pus la bătaie toate tunurile.

M-au sunat mulţi cunoscuţi să mă felicite pentru curaj, dar eu chiar nu am simţit în niciun moment că ar fi fost un astfel de act, deşi am fost ameninţată aici să am grijă cum circul pe stradă. Când eşti ziarist, curajul face parte din natura ta. De ce să-ţi trebuiască curaj să spui ceea ce vezi că se întâmpă în jurul tău? Dacă nu o spui tu ca şi ziarist, atunci cine?

Îmi este ciudă că nu mi-am auzit bâlbele :))) Poate mă ajută Chinezu’ cu o înregistrare. Imagini de pe blog şi intervenţia mea au fost chiar la începutul emisiunii, după ce şi-au dat scurt cu părerea Antonescu, Berceanu şi Ponta. Mulţumesc anticipat! 😀

PS. Îi mulţumesc Andreei Creţulescu pentru că a preluat cazul.

PS1. Sătmărenii au postat zeci de mesaje, unele foarte interesante, pe forumul Realitatea, aici.

UPDATE. Graţie Chinezului şi Monitoring Media avem şi bucăţi din emisiune.