Să restabilim adevărul istoric

Îmi asum grava eroare de a fi distorsionat adevărul istoric. Cei 3 sătmăreni din „Parfumul văduvei negre” sunt de fapt şi de drept 4. Adică subsemnata – ajutor de detectiv, criminala cu priviri nimicitoare Giorgi fără blog, Darius Filip – victima din beci căreia criminalul Andrei Crivăţ (dacă am dedus bine) îi arunca chiftele prin pardoseală şi îi număra clipele ce le mai are de trăit, dar şi Roger  Pop– mai cunoscut pe aici ca şi M3 – care a fost nevoit să moară puţin de dragul văduvei negre, după ce la rândul său i-a kilărit pe unii din carte.

Pentru mai multe detalii cumpăraţi şi citiţi „Parfumul văduvei negre”. O găsiţi la chioşcurile de ziare împreună cu revista Flacăra.

Dacă mai vreţi totuşi câteva indicii înainte, le găsiţi la Chinezu- Salvatorul 🙂

UPDATE. Vania insistă să precizez că şi el este personaj în carte. Până în momentul în care ardelenii îl omoară. Sper că se pune şi pingul ăsta 😀

Câteva indicii

Nu ştiu dacă am voie să fac ceea ce fac, io aş spune că da, poate că editorul ( Bogdan Hrib, cum cine? ) ar spune altfel. Dar, de vreme ce sunt personaj de carte îmi permit să postez un pasaj despre mine (da, sunt narcisistă :D). Aţi ghicit: Oana a finalizat Indiciile anatomice. Cartea a cărei idee i-a trosnit în neuron în timpul lansării Reginelor la Satu Mare. Atunci a promis că va scrie o carte în care Bogdan Hrib va fi unul dintre personaje. Eu am insistat ca povestea să se întâmple la Satu Mare, dar nu aveam cum să bănuiesc că voi deveni şi eu personaj. Şi nu de oricare. Am primit manuscrisul azi noapte pe mail şi îmi pare nespus de rău că nu sunt azi liberă să-l dau gata. Între două ştiri citite am descris fişierul şi abia mă pot desprinde de monitor. Cred că voi avea o seara lungă, poate chiar o noapte albă. Deocamdată, din cât am citit, chiar m-am recunoscut la unele faze. Cine ştie ce fac mai departe. Noroc că oana dispare câteva zile şi va scăpa de răzbunarea la cald. Dar, vă las să citiţi şi voi câteva rânduri.

„Crina îşi stoarse rapid un coş mic, ce abia se zărea, înainte de-a se machia şi a ieşi pe uşă. Era cald, şi nu fusese nevoită să muncească prea mult la aspectul vestimentar. Oricum era ca o văduvă neagră, tot timpul se îmbrăca în negru, uneori aruncând o pată colorată. Dar nu pentru că aşa ar fi vrut, ci doar din „greşeală”. Dar în dimineaţa aceea renunţă la bluza neagră pe care şi-o alesese seara, punându-şi un tricou alb cu ceva desene albăstrui.

Era miercuri, iar ea fusese nevoită să se trezească în creierii nopţii. Era obişnuită cu trezitul la zece, băutul cafelei şi ritualul ţigării. Abia apoi îşi deschidea telefonul şi începea să-şi sune colegii. Dar era o zi specială. Adjunctul plecase pentru câteva zile împreună cu iubita undeva la aer curat, iar ea vedea în faţă o zi istovitoare de muncă. Se gândi dintr-o dată că e miercuri şi zâmbi aduncându-şi aminte de un manuscris numit „Miercuri o să mori!”. Era convinsă că nu era miercurea corectă, chiar dacă într-un fel inspirase personajul. Oricum, în afara unor organe, nu i se întâmplase nimic straniu în ultimul timp.

Nu se grăbea spre redacţie, oricum nu avea să plece de acolo. Aşa că se gândea cu înverşunare la toate datele pe care i le dăduse Iolanda, dar şi la cele pe care le aflase ea. Ştia că trebuia să afle mai multe despre cele trei „victime”, rugându-se în acelaşi timp să nu mai apară vreo probă anatomică. Nu de alta, dar avea nevoie de timp pentru a face cercetări.

Ajunsă în redacţie îşi dădu seama că timpul nu îi va fi favorabil. Telefoanele începură să sune şi subiectele să răsară de te miri unde”.

Hop şi pozele

crina-la-bruges

crina-andrei-corina

oana-la-bruges-1

Mai multe poze găsiţi aici. E mai mult Bruges decât Bruxelles, dar asta mi-a fost plăcerea 🙂

Şmecherul portocaliu a făcut boom la Realitatea

Aseară am avut confirmarea că nu vorbesc în zadar, iar atunci când insist pe un subiect este pentru că am convingerea că mai devreme ori mai târziu strigătul se va auzi. Cazul Şmecherului portocaliu de România (unul din băieţii milionarului de Top 300, oşanul Vasile Ţânţaş) a fost dezbătut în această seară la emisiunea „Şmecher de România” realizată de Andreea Creţulescu la Realitatea TV, pornind de la această postare de pe blogul meu. Eu am scris prima dată în GNV, dar ei au pornit de la postarea de pe blog. Important este că scandalul a ajuns să fie dezbătut la nivel naţional. Că a făcut boom! Cei care aţi urmărit emisiunea aţi putut vedea că atunci când eşti şmecher de România, chiar dacă eşti acuzat pentru conducerea unui autoturism cu permisul suspendat şi cu o viteză de peste 200km/h, ucidere din culpă, vătămare corporală şi alcoomie mai mare de 0.8g/litru, poţi să părăseşti ţara fără probleme. Iar pentru că eşti şmecher, nimeni nu te poate atinge. Iar ca de obicei în astfel de cazuri, poliţia îşi demonstrează incompetenţa. Pentru că este vorba de fiul unui milionar de Top 300, care şi-a asigurat tot timpul spatele din punct de vedere politic. Acum e portocaliu.

Crin Antonescu, Radu Berceanu, Victor Ponta şi ziaristul Val Vâlcu au dezbătut cazul Şmecherului portocaliu de Satu Mare mai bine de o oră, mai mult decât în emisiunile precedente. Am intrat în direct, am avut emoţii mari, dar am uitat de ele în momentul emisiei. Îmi pare rău că nu am ştiut cât timp voi avea legătura şi nu m-am referit destul la afacerile milionarului Vasile Ţânţaş, însă a făcut-o foarte bine Val Vâlcu. Ceilalţi invitaţi prezenţi au atacat dur modul de a face afaceri cu energie a milionarului de Oaş, dar şi incompetenţa şi complicitatea „organelor”.

Cei trei politicieni au fost foarte duri în declaraţii, mergând până la a solicita o anchetă ministerială la IJP Satu Mare. O anchetă care s-ar impune de urgenţă. Pentru că în Satu Mare există deja o acută stare de nesiguranţă. De prea mult timp, neimplicarea poliţiei creează o stare de frustrare în rândul sătmărenilor. De prea mult timp organele închid ochii. Când mi s-a spus după-amiază cine sunt invitaţi în emisiune, nu m-am aşteptat ca Crin Antonescu (altfel printre foarte puţinii politicieni care îmi sunt simpatici) şi Radu Berceanu să fie atât de duri în afirmaţii, atât cu poliţia cât şi cu clanul milionarului Ţânţaş, având în vedere că subiectul nu îi avantaja neaparat. Aveam în faţă o poliţie incompetentă, aflată în subordinea unui minister condus de liberali, şi un şmecher cu spate portocaliu, la fel ca şi Berceanu. La Ponta mă aşteptam să dezmembreze toată poliţia şi a făcut-o ca de obicei. Au fost pe aceeaşi lungime de undă toţi. Şi-au pus la bătaie toate tunurile.

M-au sunat mulţi cunoscuţi să mă felicite pentru curaj, dar eu chiar nu am simţit în niciun moment că ar fi fost un astfel de act, deşi am fost ameninţată aici să am grijă cum circul pe stradă. Când eşti ziarist, curajul face parte din natura ta. De ce să-ţi trebuiască curaj să spui ceea ce vezi că se întâmpă în jurul tău? Dacă nu o spui tu ca şi ziarist, atunci cine?

Îmi este ciudă că nu mi-am auzit bâlbele :))) Poate mă ajută Chinezu’ cu o înregistrare. Imagini de pe blog şi intervenţia mea au fost chiar la începutul emisiunii, după ce şi-au dat scurt cu părerea Antonescu, Berceanu şi Ponta. Mulţumesc anticipat! 😀

PS. Îi mulţumesc Andreei Creţulescu pentru că a preluat cazul.

PS1. Sătmărenii au postat zeci de mesaje, unele foarte interesante, pe forumul Realitatea, aici.

UPDATE. Graţie Chinezului şi Monitoring Media avem şi bucăţi din emisiune.

Rămâne cum am stabilit: e imbecil şi bădăran!

Demonstrând un tupeu fără margini, ministrul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ovidiu Silaghi, m-a trimis ieri să consult un psihiatru şi să număr turiştii de pe litoral, deranjat de întrebările care i-au fost adresate într-o conferinţă de presă. Asta se ştie şi mi se rupe de ieşirile lui şmechereşti, cu care m-am obişnuit încă de pe vremea în care sugea la ţâţa Camerei de Comerţ.

Întrebarea e: de unde are ministrul Silaghi numărul de telefon al psihiatrului?

Sunt doar 3 posibilităţi:
1. Silaghi e prieten cu psihiatrul şi asta explică numărul de telefon în agenda sau memoria ministrului.
2. Ministrul e pacientul respectivului psihiatru, ceea ce ar explica starea actuală a turismului.
3. S-a documentat înainte de conferinţă şi s-a interesat să afle numărul de telefon cu pricina din dorinţa de a părea interesant, şmecher şi cinic. În loc să afle numărul de turişti străini de pe litoral, lui Silaghi i s-a părut mai interesant să afle numărul de telefon al unui psihiatru cu scopul de a face mişto de ziarişti. Eşti un imbecil Silaghi! La mai mare!

Bingo! Varianta 3 e cea bună! Deşi, în toate variantele există ceva adevăr.

Mulţumiri pentru „Întrebări – Enervări – Mirări”, şi nu numai, JN şi Imperiului Ciutăcesc. Cum de ce? Pentru că aşa am eu chef! 😉

Ne enervează ministrul pentru IMM-uri, Ovidiu Silaghi, pentru dispreţul maxim afişat faţă de opinia publică, ieri la Satu-Mare, cînd deranjat de întrebările jurnaliştilor (interfaţa opiniei publice) i-a trimis pe aceştia la psihiatru. Să faci nebuni nişte oameni care au dreptul legal de a-ţi pune întrebări, numai pentru că întrebările lor te incomodează, este dovadă a unui tupeu de neam prost. Oameni buni, omul ăsta cred că vrea să plece din Guvern pe uşa din spate!”

A, era să uit: Dom’ ministru, delegaţie uşoară în Brazilia, Paraguay şi Uruguay, căci te aşteaptă DNA-ul…

Aflaţi aici de ce e imbecil şi bădăran ministrul Silaghi.