Ai grijă ce-ţi doreşti!

“Nu aveţi de ce mulţumi, doamnă, nu dau de la mine, sunt bani de la buget”. Cam aşa suna răspunsul şefului statului la mulţumirile adresate de o profesoară, în urmă cu trei zile, la Carei. Într-un moment de maximă luciditate, pe Traian Băsescu l-a luat gura pe dinainte. Normal că banii vin de la buget, dar bugetul nu este la îndemâna preşedintelui, nu el îl face şi desface, ci Parlamentul şi Guvernul. Iar Guvernul, care are acum interesul să arunce cu bani în toate categoriile profesionale ca să-i crească şansele reduse de a reveni la putere, spune că bugetul nu poate suporta majorările salariale. Că ele vor fi însoţite de creşteri ale taxelor şi impozitelor pentru toţi românii. Iar în ţara aceasta sunt milioane de oameni care câştigă mult mai puţin decât profesorii, care, într-adevăr, au dreptul la un venit decent.

În aceste condiţii şi într-o perioadă în care criza financiară internaţională e departe de a se fi încheiat, şeful statului se declară de acord cu salarii mărite şi pentru sistemul sanitar şi pentru funcţionarii publici. Dar, înainte de aceasta vrea performanţă. Vrea performanţă de la cele două sisteme în condiţiile în care de la profesori nu a cerut. Chiar el a recunoscut de mai multe ori în ultimul an că învăţământul românesc este la pământ. De atunci nu s-a schimbat nimic. Decât că l-a lovit profund amnezia. Sunt sute de mii de voturi la mijloc, iar promisiunile făcute celorlalte categorii de bugetari mai aduc şi ele plus de încredere. Pentru cei care se vor încrede în aceste promisiuni fără acoperire.

În acest timp, în lume, stă să vină un nou val al crizei. Nouriel Roubini, supranumit Dr. Doom al economiei, spune că încă nu s-a ajuns la apogeul crizei: “sute de fonduri speculative de tip închis vor falimenta, iar bursele internaţionale vor fi nevoite să se închidă în scurt timp – poate şi pentru o săptămână – pentru a stăvili panica de a vinde acţiuni care cuprinde, încet încet, pieţele de valori”. Pe de altă parte, efectele primului val al crizei se văd abia acum în România, ţara în care oficialii afirmau că nu este nicio problemă. În Satu Mare, doi investitori importanţi au anunţat că renunţă la investiţii, iar în judeţul Cluj rata şomajului s-ar putea dubla până la sfârşitul anului din cauza disponibilizărilor la care au recurs mai multe societăţi comerciale ca urmare a crizei economice internaţionale.

Colac peste pupăză, Standard&Poor’s a anunţat ieri reducerea ratingului României de la “BB+” la “BBB-”. Sunt doar câteva exemple izolate. Situaţia la nivelul întregii ţări este, în mod cert, mult mai dramatică. Iar în asemenea condiţii, Guvernul aruncă cu pomeni în stânga şi-n dreapta.

Astfel de măsuri sunt total iresponsabile în contextul crizei financiare internaţionale. Riscurile sunt enorme pentru economie şi pentru ţară în ansamblu. Iar toate declaraţiile din aceste zile sunt pure speculaţii politice. Niciun guvern, oricât ar fi el de capabil, nu ar putea să scoată ţara din criza în care o vor arunca cu bună ştiinţă politicienii de la Bucureşti. Pentru ei nu există interes naţional, pentru ei toţi ne-am transformat în voturi. Iar voturile se cumpără cu bani de la buget. Direct sau indirect, se cumpără din banii noştri. E un adevărat concurs: cine dă mai mult din banii publici. Chiar şi preşedintele Băsescu confundă bugetul statului cu moşia proprie. Alături de liderii celorlalte partide. Doar că el pozează în cel care are voie. El acuză Guvernul de pomeni electorale, când el promite sprijin pentru salarii mărite la toată lumea.

Zilele acestea pare la modă aforismul “Ai grijă ce-ţi doreşti, s-ar putea să se îndeplinească!”. Doar să te audă Zeus! Ori alţii care se cred stăpânii bugetului ţării în aceste zile.

Eu îmi doresc ţara înapoi. Voi?