Omisiuni de neiertat

Vorbesc zilnic cu ea la telefon, iar dacă se întâmplă să nu tot ne dăm câte un semn pe facebook. Orice om normal la cap ar deduce că ştim una despre cealaltă tot ce mâncăm, visăm, facem etc. Acum mă tot întreb ce putem povesti de vreme ce nu mi-a spus nimic despre „Regina Arkudă şi amuletele puterii”. Adică nu mi-a spus că a fost publicată. Şi, logic, nici nu mi-a trimis-o. Fată, eşti pedepsită 😀

Şi dacă tot vorbim iar despre cărţi trebuie să vă mai fac o recomandare. De fapt o apariţie pe care mulţi aţi aşteptat-o. Mizantropul şi-a pus poveştile într-o carte. De abia aştept să le citesc. Dar pentru început trebuie să fac rost de carte. Help 🙂

Pe gânduri …

Sunt prinsă cu diverse treburi zilele acestea, motiv pentru care sunt mai puţin prezentă pe aici. Apuc însă să citesc ce scriu alţii. Oana are nişte idei de nota 10 cu poveştile comentatorilor şi chiar îi ies foarte bine. Mă surprinde plăcut de fiecare dată 🙂

Altfel, am rămas pe gânduri la versurile din profilul lui Daniel Octavian, pe care le recitesc din când în când. Cine suntem şi încotro ne îndreptăm?

de cei asemeni fug,
ori îi alung grăbit.
pe cei altminteri
îi dispreţuiesc.

spre poli pornesc
şi nu spre unul
ci spre doi deodată
ecuatorul îl întind şi îl prefac
până ce-mi seamănă şi atunci l-arunc
şi către poli
îmi fac iar cale

busolă n-am
nici puncte cardinale

Lumea voastră

Allegria – Daniel Octavian

 

Nu-s fiare îmblânzite, iar decorul
e vechi. Acelaşi. Neschimbat.
Arena-i plină. Neştiut dresorul
iar cei ce sar prin foc s-au săturat

în circul ăsta nu sunt spectatori
cupola e înaltă şi albastră
paiaţe sunteti voi. tot voi actori
iar circul ăsta e chiar lumea voastră.

Aplauze nu sunt. Doar vreun oftat
De la trapez salt, tumbă şi în vârtej
te-arunci. şi plasă nu-i. şi ai ratat.
şi-i vuiet în arena şi-n manej

e circul vostru. simplu şi banal
şi doar din întâmplare-i spuneţi viaţă
Voi acrobaţi mereu în salt mortal
-eu spectator. Şi uneori paiaţă.