Să restabilim adevărul istoric

Îmi asum grava eroare de a fi distorsionat adevărul istoric. Cei 3 sătmăreni din „Parfumul văduvei negre” sunt de fapt şi de drept 4. Adică subsemnata – ajutor de detectiv, criminala cu priviri nimicitoare Giorgi fără blog, Darius Filip – victima din beci căreia criminalul Andrei Crivăţ (dacă am dedus bine) îi arunca chiftele prin pardoseală şi îi număra clipele ce le mai are de trăit, dar şi Roger  Pop– mai cunoscut pe aici ca şi M3 – care a fost nevoit să moară puţin de dragul văduvei negre, după ce la rândul său i-a kilărit pe unii din carte.

Pentru mai multe detalii cumpăraţi şi citiţi „Parfumul văduvei negre”. O găsiţi la chioşcurile de ziare împreună cu revista Flacăra.

Dacă mai vreţi totuşi câteva indicii înainte, le găsiţi la Chinezu- Salvatorul 🙂

UPDATE. Vania insistă să precizez că şi el este personaj în carte. Până în momentul în care ardelenii îl omoară. Sper că se pune şi pingul ăsta 😀

Poze şi o urare

Vin şi pozele din Apuseni, aşa cum am promis. Ca de obicei, eu nu apar în nicio poză. Data viitoare intru în grevă şi fac omor dacă nu-mi face nimeni măcar o poză 😛 Dar, azi îi iert pe toţi, adică pe Marian al meu, pe Lavinia şi pe Darius. Nu de alta, dar am de făcut o urare şi pe blog, măcar pentru că a făcut cinste în seara asta. La mulţi ani, Darius!

fantanele

marian si darius

lavinia si darius

padure1

Provocare

Darius mă provoacă să răspund la o leapşă cu schepsis. Cum de Paşti  n-am băut lapte şi nici usturoi n-am mâncat, vă întreb pe voi dacă pricepeţi ce a vrut să spună 😀

Cică, aşteaptă definiţii pentru următoarele cuvinte: BLOG, POSTARE, LENE, CITITOR, SUPARAT.

Cine, ce, unde, când, cum? Jur că nu pricep că se referă la mine 😀

În sfârşit… Bruxelles

AVENTURI ÎN AER. În sfârşit, printre o grămadă de treburi care mă aşteptau acasă, am reuşit să-mi fac puţin timp ca să-mi aştern impresiile bruxelleze. Nu o să vă povestesc despre cum era să ratez deplasarea la Bruxelles, pe care am făcut-o la invitaţia Corinei Creţu, pentru că „scula” cu care trebuia degivrat avionul ce m-a dus pe mine şi pe Darius la Bucureşti era defectă (Oana încă încearcă să afle ce a făcut în ora în care nu ştia pe unde ne aflăm), nici despre haosul de pe aeroportul Băneasa, nici despre cerşetorii ce i-am întâlnit în buricul Bruxelles-ului, nici despre impresia ce ţi-o face un avion low-cost plin cu români. După ce în patru zile am zburat de la Satu Mare la Bucureşti, de aici la Bruxelles, am bătut capitala europeană pe jos, am mers cu trenul la Bruges – unde m-am cufundat la pas pe străzile medievale alături de Oana, Darius şi Chinezu, am zburat iar la Bucureşti, apoi cu avionul la Cluj şi am ajuns frântă, cu maşina, la Satu Mare (mulţumiri Sătmăreanului şi soţiei lui Darius, Lavinia, care ne-au aşteptat), nu-mi aduc aminte decât că a fost foarte frumos şi că am cunoscut oameni minunaţi. Pe unii îi întâlnisem înainte, pe alţii îi ştiam din blogosferă, pe alţii am avut ocazia să-i cunosc acum. Ar fi greu să povestesc toate trăirile din acest zile, aşa că mă voi limita doar la câteva.

trei-doamne1

(RE)ÎNTÂLNIREA. Ziua de miercuri a fost cea a aventurilor, a revederii cu Corina şi a întâlnirii cu blogherii. De cum am aterizat, cei patru care au speriat vestul (eu, Oana, Darius şi Chinezu) ne-am aventurat prin Bruxelles, pe jos, în căutarea gării. Dotaţi cu o hartă, ne-a luat în jur de o oră şi jumătate să o găsim, deşi se afla la cinci minute de hotel. În schimb, am dat de Piaţa Ecaterina, unde am revenit a doua zi şi am avut plăcerea să savurăm cea mai delicioasă pizza din ultima vreme la localul „La dolce vita” şi surpriza de a întâlni două ospătare românce, care au zâmbit pe sub mustaţă de cum ne-au auzit vorbind. Seara, în restaurantul El Greco din Grand Place, am avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Corina, alături de asistenţii ei Horia şi Andrei (mulţumim pentru ospitalitate!), care ne aşteptaseră la aeroport şi care au fost gazde perfecte. A fost o seară memorabilă, în care s-au legat prietenii şi s-a cântat greceşte. Mi-ar lua mult să vă povestesc despre farmecul Corinei, despre harul de povestitor al lui Mordechai, care s-a lăsat destul de greu dus din mizantropie (dar am învins până la urmă 😀 ), despre poveştile şi visele lui Ciupi, despre veselia ce-i cuprinsese pe Gabi, Sibilla şi Vania, despre toţi ceilalţi care au fost acolo … Anca Chiser, Isabelle, Jamilla, Cora şi alţii pe care, din păcate, nu am reuşit să îi cunosc suficient.

oana1

BRUGES, MON AMOUR. Cert e că, trecând peste toată oboseala, am rămas suspendată undeva în timp, în ziua de joi, pe o terasă încălzită din centrul Bruges-ului. Încă o mai văd pe Oana luptându-se să dea gata o porţie neobişnuit de mare de specialităţi flamande din carne, îl mai aud pe Chinezu’ lăudând la infinit sosul de ciuperci ce îl primise lângă angus, pe mine luptându-mă cu o salată imensă cu pui şi bacon, iar pe Darius minunându-se cum poate fi porţia lui de piept de pui atât de mică în comparaţie cu ale noastre. Clopotele din turnul catedralei făceau ding-dong cu o precizie de invidiat la fiecare fix. La câţiva metri, câteva perechi de cai trăgeau după ei caleştile ce duc turiştii într-un tur medieval al aşezării. Vitrine pline cu praline de ciocolată care îţi făceau cu ochiul şi te seduceau sub toate formele şi culorile posibile. Autobuze care circulă la fiecare câteva minute, chiar şi pentru o mână de turişti. O vizită la Bruges e un fel de întoarcere în timp, într-un oraş medieval ce parcă tocmai a fost construit. Am mai fost aici în ianuarie, dar asta nu m-a împiedicat să mă îndrăgostesc iar de această minunată Veneţie a Nordului. Din această vizită rămân cu întrebarea: cum naiba am ratat, pentru a doua oară, să urc în turnul Primăriei din Bruges? Am găsit vinovatul: Mordechai, care ne-a întrebat dacă am urcat în turn. Altfel nici nu ştiam că e posibil. Păi, dacă nu a vrut să ne fie ghid 😛

REGRETE. M-am întors acasă cu regretul că nu am reuşit să îi cunosc suficient pe toţi. Timpul a fost prea scurt şi programul încărcat. Dar, m-am întors mai bogată: cu Cartea de sidef a Gabrielei Savitsky şi Crima letală a lui Vania. Vă mulţumesc! Cel mai ciudă îmi e că nu am stat mai mult la poveşti cu Corina, care a trebuit să fie gazdă bună pentru tot grupul, format din 28 de persoane, din care 12 bloggeri – dacă nu mă înşel. Am mai avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Cătălina Chivu de la Rompres, pe care o cunoscusem cu prilejul deplasării ce am făcut-o în ianuarie la Bruxelles. Multe ar fi de povestit şi printre ele vizita la Parlamentul European (să nu uităm scopul!), dar voi reveni zilele viitoare, când voi pregăti articolul pentru ziar. Cert este că am cunoscut o altă faţă a PE. Deocamdată, ziarista din mine doarme, am lăsat turista să vorbească…

Încă o dată, mulţumim Corina, Horia şi Andrei! 🙂

PS. Poze mai multe zilele viitoare.

Lista anti-Băsescu. Şi io pe acolo :)

De la Ioska Buble aflu că există o listă de bloggeri anti-Băsescu, care a fost postată pe blogul lui Sever Voinescu, ex-editorialistul de la Cotidianul care va candida deputat din partea PDL. Mai jos aveţi numele bloggerilor enumeraţi aleator de „Politia politica care maninca si ea o piine”. Şi eu printre ei. Şi voi aproape toţi :)))

Alandra, Andrei Badin, Chinezu’, Corina Cretu, Gabriela Savitsky, Mordechai & Moshe, Mos Califar, Nea Costache, Paul, Politica & New Media, Realitatea lui Petria, Roxana Iordache, Sibilla – Sfinx, Realitatea lui Petria, Lilick, Raluca, Mihnea Georgescu, Petrisor Socol, Marius Minea, Roxana Iordache, Raluca22, Satmareanca, Ioska, Dan Andronic, Ciutacu, Diana Tusa, Bibliotecaru, Valerian Stan, Anca Alexandrescu, Andrei Vochin, Birlogul PNTCD, Darius Filip, Adrian Nastase, Fuck You Tovarasi!, Maria Barbu, Turambar, Victor, Marius Ghilezan, Copolovici, Sorina Matei, Adina Valean şi încă vreo 10-15 mai puţin importanţi. Zice el… Adică toţi bloggerii activi din Codex Politic :)))

Autorul mai spune că bloggerii enumeraţi alcătuiesc „gherilla digitală de strânsură”. Găsiţi singuri printre cele peste 400 de comentarii de aici… Spor!