Călătorie în alte lumi

                           “Criticul este cel care îţi spune cum ar fi scris el cartea pe care ai scris-o tu, dacă ar fi fost în stare”. (Karel Capek)

După două zile şi două nopţi de chef, azi am făcut un adevărat dezmăţ. Dezmăţ de relaxare şi odihnă. Deşi aveam în cap diverse variante de petrecere a ultimei zile libere, printre care nu ştiu ce mare chef ori o ieşire în munţii înzăpeziţi ai Maramureşului, am preferat o călătorie imaginară în alte lumi.

Înarmată cu Reginele Oanei, am călătorit prin lumile ei pline de culoare. Alături de Yassuna, m-am aventurat prin ţinuturile elfilor, arkuzilor, elpizilor, a piticilor şi a altor specii. Am fost privilegiată să am la dispoziţie pe lângă volumul „Războiul reginelor”, publicat de Tritonic, şi manuscrisul celei de-a doua cărţi, ce urmează să fie publicat anul viitor. Pentru că mai citisem câteva din cărţile Oanei, ştiam că voi avea o călătorie plină de neprevăzut, cu personaje pitoreşti şi complexe, însă am început lectura şi sub imperiul „războaielor” ce le-au purtat reginele şi autoarea lor prin blogosferă. Aşa că misiunea mi-a fost oarecum grea. Trebuia nu doar să mă delectez, ci să şi analizez.

Prima parte a cărţii am parcurs-o greoi tocmai pentru că am vrut să observ toate acele greşeli la care s-au referit criticii, anonimi sau nu. În plus, întotdeauna trec greu de primele pagini din cauza deformaţiei profesionale de a citi şi răsciti cuvânt cu cuvânt textele pentru a vedea greşelile (ăsta e un obicei horor!!!) Însă, nu mi-a trebuit mult să mă pierd în lumile reginelor elfe, arkude şi alte asemeni, a magiilor şi a miturilor. Am şi uitat că aveam de căutat „măcelul” de limbă reclamat cu atâta patimă. Mi-a părut rău pentru tot timpul pierdut la început căutând nod în papură. Mă temeam că timpul nu-mi mai ajunge să zbor alături de personajele acelea pline de viaţă sau nu, pentru a salva lumea din calea răului.

Probabil că voi fi acuzată de subiectivism, deoarece Oana este sora mea de suflet, însă pe tot parcursul lecturii şi în special în final, când am tras linie, am facut abstracţie de asta. Pentru că mi-am propus să fiu sinceră cu Oana. Poate şi pentru că, între timp, am devenit un soi de regină elfă de gheaţă, fără sentimente :))

Încep cu lipsurile. Litere încălecate, litere lipsă sau în plus sunt destule, dar nu exagerat de multe, cum dădeau de înţeles unii, şi nu sunt chiar atât de supărătoare. Nu se poate spune că nu le observ. După atâţia ani în presă, văd toate greşelile, dar o dată ce subiectul m-a prins am trecut uşor peste ele. Citind cartea, mai intrigată am fost de unele aşa-zise recenzii ce le-am citit. Într-adevăr, Oana foloseşte multe epitete şi comparaţii, poate unele uşor nelalocul lor, dar mă întreb: unde mai e farmecul limbii române, cea permisivă, unde mai e imaginaţia specifică fantasy-ului fără ele? Mai cred că toate criticile sunt îndreptăţite în măsura în care autorii lor au aplicat standarde foarte ridicate. Dar atunci trebuiau să precizeze asta, să spună la ce se raportează. În concluzie, lipsurile ce le-am sesizat eu nu au fost în măsură să mă facă să abandonez lectura şi toate pot fi retuşate, unele doar cu puţină atenţie.

Plusurile sunt, fără îndoială, mai multe. Esenţial este că povestea m-a prins. Da, vreau continuarea 😀 Ai scris-o, Oana? Se ştie că sunt o fumătoare înrăită. Să vă spun că abia am putut lăsa cartea ca să mai trag câte o jumătate de ţigară? Să vă spun că mi-am nimicit ochii citind manuscrisul pe computer? Aaa, uitasem că nu trebuie să conving pe nimeni. Să revin la Oana. În vară am citit Şarama, o altă carte fantasy în două volume a autoarei Reginelor. Atunci am înţeles că Oana nu este doar un scriitoraş de provincie ca mulţi alţii, ci o tânără speranţă a genului. După câte ştiu, Şarama a scris-o în urmă cu doi ani, iar impresia mea după citirea Reginelor este că Oana s-a cizelat şi a avansat mult. Spun asta în condiţiile în care mi-a plăcut şi Şarama. Mai ştiu că puţini sunt cei care la vârsta Oanei scriu atât de mult, promit atât de mult, sunt publicaţi şi, la urma urmei, cumpăraţi. Pentru toate acestea, jos pălăria 😉

Mă opresc aici, deşi aş avea o grămadă de lucruri de spus. Ştiu însă că cei mai mulţi au tendinţa de a abandona postările lungi. Concluzia mea: cărţile Oanei îşi merită banii. Tocmai pentru că sunt uşor de citit, pentru că te deconectează, pentru că îţi deschid lumi nebănuite. Şi te prind! Au melodie! Citind, în minte ţi se desfăşoară filmul. Filmul acela ce numai cărţile scrise din suflet îl au. Iar scopul ei este tocmai acesta: să ne desprindem de lumea noastră pentru a trăi în lumile minunate create de ea. Ca să nu ziceţi că vă aburesc, puteţi comanda cartea de aici sau de aici.