Ziarist. Meserie inutilă?

Într-o lume în care tot mai des ziariştii sunt puşi la zid, confundaţi cu toate personajele care se perindă zi-lumină pe micile ecrane, Lelia Munteanu explică atât de bine ce e un ziarist, încât nu mai e nevoie de comentarii. Gândesc că doar ziariştii vor înţelege bine textul…

” În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo). (…)

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş”.

Textul integral îl puteţi citi aici.

UPDATE ŞI OFF TOPIC. Io nu pot posta comentarii pe niciun blog, cu niciun nume. Nici măcar pe al meu. Ceva e putred. Care mă sabotăţi, măi? 😀 Voi puteţi?

Cât optimism

Sunt optimistă de felul meu, dar optimismul ăstora nu-l pot înţelege. Un studiu al companiei A.T. Kearney arată că României îi trebuie nu mai puţin de 130 de ani pentru a ajunge din urmă Europa la capitolul drumuri. Şi încă un detaliu foarte grăitor: România are o densitate a drumurilor de numai 0,34 km/kmp, de patru ori mai mică decât a celorlalte state est-europene şi de 14 ori sub nivelul înregistrat în ţările dezvoltate. Analizând situaţia şi luând în considerare şotiile unui amic care zicea că la Satu Mare şi sfârşitul lumii va veni mai târziu cu şase luni, înseamnă că în zonă avem nevoie de 130 de ani şi jumătate pentru a ajunge civilizaţia. Mă întreb cum va arăta Europa peste 130 de ani şi câţi ani ne vor lipsi atunci…

Postacii de serviciu

Mitrea a recunoscut că a organizat şi a plătit oameni care să intre pe forumuri şi să critice sau să înjure adversarii politici sau autorii articolelor. Într-o discuţie online cu cititorii Hotnews, senatorul PSD, Miron Mitrea, fost secretar general al partidului, a dezvăluit că, la subsolul sediului formaţiunii din Kiseleff 10, mai multe persoane, grupate într-o „celulă de reacţie rapidă”, au misiunea de a posta comentarii pe site-urile şi forumurile instituţiilor şi ziarelor. „Eu am înfiinţat celula din Kiseleff 10”, spunea Miron Mitrea. Acesta susţine că, în timp ce social-democraţii au 2-3 postaci, PD-L are 10-15, iar PNL 6-7.  Mai mult aici

UPDATE. Şi tu, Obama? Preşedintele american, Barack Obama, şi-a plasat proprii susţinători în public pentru a-i adresa întrebările care să îl ajute să transmită mesajul aşa cum vroia el, împrumutând astfel cel puţin una dintre practicile predecesorului său, George W. Bush, relatează Washington Post în ediţia electronică.