Orice vreţi voi…

Azi mă simt golită de gânduri. Voi ce gânduri aveţi? Sunt curioasă ce vă trece prin cap. Întotdeauna comentăm temele mele. Ale voastre care sunt? Oricare ar fi, sunt curioasă să le aflu.

Accept chiar şi întrebări stupide, aşa cum le-am acceptat întotdeauna. Şi nu vă simţiţi toţi. Nu e cazul. Cei care mă cunoaşteţi – unii mai vechi, alţii mai noi – ştiţi ce şi cum gândesc, de unde bate vântul şi cât de tare plouă. Chiar şi fără o fărâmă de gânduri, o să-mi fac timp pentru orice vreţi voi…

Oana, ştiu că tu ai multe gânduri. Ai scârbe şi nemulţumiri. Zi gândul ăla la care mă gândesc eu. Dar, dacă se poate, unul pozitiv. Cer mult? 🙂

Pe gânduri …

Sunt prinsă cu diverse treburi zilele acestea, motiv pentru care sunt mai puţin prezentă pe aici. Apuc însă să citesc ce scriu alţii. Oana are nişte idei de nota 10 cu poveştile comentatorilor şi chiar îi ies foarte bine. Mă surprinde plăcut de fiecare dată 🙂

Altfel, am rămas pe gânduri la versurile din profilul lui Daniel Octavian, pe care le recitesc din când în când. Cine suntem şi încotro ne îndreptăm?

de cei asemeni fug,
ori îi alung grăbit.
pe cei altminteri
îi dispreţuiesc.

spre poli pornesc
şi nu spre unul
ci spre doi deodată
ecuatorul îl întind şi îl prefac
până ce-mi seamănă şi atunci l-arunc
şi către poli
îmi fac iar cale

busolă n-am
nici puncte cardinale

Invizibili …

Cercetătorii sunt tot mai aproape de a transforma în realitate „Pelerina invizibilităţii”. Oamenii de ştiinţă au realizat două noi tipuri de materiale care reflectă lumina în mod diferit, ceea ce aduce mai aproape de realitate dispozitivul supranumit „pelerina invizibilităţii”. mai e mult până departe, dar deja mă gândesc ce aş face dacă aş avea o astfel de pelerină…

Voi ce aţi face dacă aţi putea fi invizibili pentru cinci minute?

Relax …

Deschidem ferestrele, tragem o gură de aer şi zâmbim. Mâine va fi mai rău…;) După o muzică bună iese şi soarele. Dacă avem muzică. Ieri nu am putut posta fotografii, azi WP-ul nu mă lasă să postez clipuri. E drept că nici eu nu am insitat, îşi revine el singur. Până atunci, ascultaţi aici „Song from a secret garden” de la Sătmăreanca şi aici „Let go…” de la Sătmăreanul.

Un week-end minunat tuturor! 🙂

Ceva …

Azi nu scriu nimic. Sau poate o fac ceva mai încolo. Nu că în ultimele zile m-aş fi strofocat, dar măcar am preluat de la alţii. Azi nici măcăr nu preiau deoarece îmi propusesem să scriu ceva. Poate o voi face mai încolo. Sau poate nu. Mă gândeam să scriu despre candidaţii la Primărie. De ce să scriu? Cine sunt ei şi ce au făcut pentru mine ca să scriu despre ei? Aş mai fi putut scrie despre candidaţii la Consiliul Judeţean. De ce să scriu despre ei? O să scriu zilele viitoare despre unul singur, ăla UNU ŞI BUN, care merită. Restul nu mă interesează. De ce să le fac publicitate, chiar şi negativă. Pentru mine ei nu există. M-am scos! Nu mai trebuie să scriu 😉
Mai puteam scrie despre cum croncăne ciorile de dimineaţă la fereastră, despre cum m-a trezit un ţânţar gigantic, despre cum era să-mi rup picioarele într-o groapă şi despre multe altele, doar trăim într-un sat mare. Şi mai presus de toate, trăim în România. Numai chef de scris să ai, căci subiecte să găsesc cu duiumul. Am ales să nu scriu, dar până la urmă, totuşi, am scris ceva… 🙂