S-a întâmplat! Bisss!

15ani1

Recunosc că nu m-am dus cu mare tragere de inimă la întâlnirea de 15 ani de la terminarea liceului – XII-a A, filologie-istorie, promoţia ’94 de la „Doamna Stanca”. Nici nu ştiam la ce să mă aştept. Singurele fete cu care m-am mai întâlnit în ultimii ani prin oraş (şi asta graţie meseriei) au fost Ramona Ciorba (de la Consiliul Judeţean) şi Mara Puşcaş (de la Muzeu). Oricum, ştiam că va fi acolo buna mea prietenă Karina Vlad cu prinţesa Diana (foto), aşa că era şi ăsta un motiv suficient de bun.

Ceva m-a atras acolo. Ştiam, undeva în adâncul meu, că întâlnirea nu o să fie una cu fandoseli. Nu avea cum. În urma cu vreo 18 ani, eram prima generaţie care se revolta şi îşi alegea singură o nouă „dirigă”. Aşa că, fără să mă mai întreb cum va fi, am aterizat în mijlocul lucrurilor, iar de nu ar fi trebuit să meargă fiecare la ale sale (copii, nunţi şi altele în genul) sunt convinsă că am fi chefuit tot week-end-ul.

Ne-am regăsit cam jumătate dinte foştii colegi (14, dacă nu mă înşel), fiecare făcând altceva şi mulţi afirmaţi departe de casă, în ţară – Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Zalău şi în afara ei – Portugalia. În altă ordine de idei, e greu de spus care dintre fete ori băieţi au fost sufletul petrecerii. Fiecare în felul său a însufleţit atmosfera de la „Moara cu noroc”. Şi a fost cu noroc! Diriga Monica Gătină a fost într-o formă de zile mari. Ne-a dat extemporal, iar câştigătorilor premii. Apoi, eu, Karina, Adriana şi Alina am primit premiul pentru „banca întreagă” din cabinetul 10. Cred că, şi după atâţia ani, „diriga” este magnetul care ne atrage pe toţi într-un loc. Păcat că nu sunt mulţi dascăli ca şi ea în ziua de azi.

Mi-a făcut o deosebită pălăcere să-i revăd pe foştii colegi, chiar dacă nu am reuşit să stau la poveşti pe îndelete cu toţi. Nu o să pomenesc nume, pentru că s-ar putea să-i omit pe careva şi nu aş vrea. Nu voi divulga nici alte amănunte picante :D, pentru că nu am fost în rol de ziaristă acolo. Sper, însă, ca propunerea la care am subscris toţi, fără referendum, de a ne întâlni mai des, dacă se poate an de an, să se împlinească. Am convingerea că aşa va fi deoarece Ramona Ciorba, cea căreia îi datorăm această întâlnire şi pentru care îi mulţumim sincer, va reuşi să ne adune iar. Nu are ce face, a devenit maestru de ceremonii! 🙂

Pentru că tot mi-am făcut încălzirea anul ăsta de trei ori, şi eu m-am angajat să devin „maestru de ceremonii” pentru Helena Sabo, pe care am regăsit-o la UBB Cluj, ca lector universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei. În 12 noiembrie voi avea plăcerea de a-i prezenta noua sa carte (pe tema educaţiei environmentale în şcoli), la care a contribuit încă un fost coleg – Forian Fane, preot la Poiana Codrului. Iartă-ne, părinte, dacă am păcătuit! 😀 Poate că va fi un nou prilej de a ne întâlni măcar o parte dintre noi, cei care ne ducem viaţa în Satu Mare.

Deşi am spus că nu voi divulga amănunte picante, trebuie să recunosc că tot mi-am găsit un subiect de scris. Chiar unul bun. Mă gândesc chiar şi la un interviu cu fosta mea colegă Madeea Axinciuc (Sâsână). O fi deontologic? 😛 Am şi pus tastatura şi mausul la treaba pentru a-mi comanda „Profetul şi oglinda fermecată”. Specialiştii spun că Madeea, care a fost până anul trecut directorul ICR Tel Aviv, prezintă o analiză foarte originală a celui mai important tratat filozofic medieval evreiesc.

Numai de Adriana Boclajuc vă mai spun. Doamna judecătoare din Zalău mi-a fost colegă din grădiniţă până în liceu şi are doi copii minunaţi. La fel, din clasa I până în a XII-a ne-a fost coleg şi Florin Cardoş, care ne-a invitat să-l vizităm în Bucureşti. Dintr-odată m-a apucat o durere de cap. Cred că trebuie s-o caut pe doamna farmacistă Alina Nemeth 😛

Diana si Karina

Între timp am rezolvat problema spre seară depănând amintiri şi făcând planuri de viitor. Eu cu Karina, Marian cu Adi. Mă rog, atât cât ne-a lăsat Diana, prinţesa ei (foto). Mai mult chiar nu vă spun. A fost un week-end minunat! 🙂

Adunareeeea!

Aici. Nu motivăm absenţele 😀