Poze şi nimic altceva

Nu zic nimic, ca şi cum aş fi scris ieri pe blog 😛 Pe cei care îmi duceţi lipsa vă aştept la o cafea 🙂 Aş cere prea mult dacă aş zice că vreau iar concediu? 😀

Fiecare piatră are o poveste pe ţărmul Adriaticii

sculpturi

Istoria o găseşti la tot pasul în Italia

caorle centru

Lumea face plajă în văile Dolomiţilor

plaja la munte

Probabil căutam comori

je

Prin poarta timpului în Viitorio Veneto

viitorioveneto

I’m back…

Era şi timpul, nu? Am revenit cu forţe proaspete şi nu pentru că mi-a fost prea frig pe unde am umblat, din contră. Azi sunt zgârcită cu vorbele, dar vă dau poze 😉 Bine v-am regăsit! 🙂

plaja caorle

satmareanca

marea adriatica

lacul barcis

noi

lacul sfanta cruce

La drum…

italia

Pe când să-mi termin „drumurile” pe nicăieri 😛 şi să dau bineţe pe aici m-am trezit că dimineaţă trebuie să o iau din nou la drum. Unul pe care îl tot aştept de o vreme. Era şi cazul să fug în concediu, după ce l-am reprogramat de două ori.

Aşa că nici n-am apărut bine că dispar iar vreo două săptămâni. În prima săptămână, pe plajele întinse ale Adriaticii, nu cred că voi avea internet, dar în a doua săptămână voi urca în munţii Austriei, unde îmi voi fixa bronzul pe malul celui mai cald lac alpin european, Worthersee, iar acolo sunt şanse mari să postez măcar câteva din sutele de poze pe care le voi face…

PS. Vă las în grija Oanei, ştiu că se întoarce în acest week-end din concediu cu chef de blogăreală. Lucia, merci pentru premiu, îl iau când mă întorc! 🙂

Poftiţi de luaţi…

M-am făcut mică şi m-am pitit după o stâncă ca să nu vă mai aud plângerile. Am chibzuit puţin şi am împărţit singură cadourile. Dacă am uitat pe cineva, acum chiar am pus-o 😀

Oricum, au mai rămas cadouri şi pentru cei nenumiţi. Luaţi de aici

Raport

Nu mă daţi dispărută, sunt prin zonă. Prinsă cu toate treburile care au rămas în aşteptare în timpul concediului, nu am reuşit să mă ţin de promisiune (da, iar!). În plus, un poliţai dolofan ce m-a oprit azi pe stradă mi-a confiscat ciunga ce am adus-o pentru Marieta. Jur că era împachetată, nu o aruncasem pe jos. Iar confiscatorul nu era domnul plutonier major Onici, nu ar fi confiscat şi deodorantul ce l-am adus în dar pentru el. Sunt supărată, normal, deorece nu mai am cadouri pentru toată lumea. Nu pot face discriminări, aşa că vă alegeţi singuri de aici. Găsiţi cam tot ce aţi cerut, dacă nu, ştiţi unde să reclamaţi 😉

Vania, din păcate cadoul tău a fost irealizabil. Dacă accepţi 12 plus 2 poze în loc de atâtea articole suntem chit :)))

Teo are dreptate. O să-mi vină să povestesc despre locurile pe care le-am văzut doar peste o săptămână. Dacă o să-mi vină. Dacă nu, le voi ţine pentru mine în suflet.

Sunt prea egoistă? Posibil, dar poze vă dau. Găsiţi aici peste 40 de fotografii, din care vă alegeţi cadourile pe placul inimii voastre…

Altfel, la noi plouă. E iar nu ştiu ce fel de cod galben ori portocaliu. De parcă vremea ar ţine cont de coduri. Cu alte cuvinte, m-am întors în forţă la realitatea asta neînţeleasă 😀

Ca să închei, aici (http://www.flickr.com/photos/14688347@N04/) găsiţi pozele şi cadourile. Asta pentru cei care citesc doar finalul 😛