Cea mai mişto poză

Alex Mazilu ne provoacă să postăm cea mai bună fotografie pe care am făcut-o vreodată. Am făcut mii de poze, dar dintre toate asta mi se pare cea mai reuşită. Am făcut-o în urmă cu doi ani pe plaja Mării Adriatice, la Caorle – Italia. Puteam să o mai retuşez, dar nu am dispoziţia necesară, mai cu seamă că fotografia mă îndeamnă să visez iar la vacanţă 😀

UPDATE. Variantele prelucrate de Bogdan George Rădulescu.

 

Restanţe

Ştiu că am nişte lepşe de onorat, încerc încet să mă scap pe cât posibil de „datorii”. Încep de la coadă cu leapşa ce mi-a lăsat-o pe blog dilimandrache de Ion Dascălu – “Foaie verde de arţar, m-a făcut tata cobzar”.

1. Precizează-mi o calitate de a ta şi, dupa aceea, un defect.

– frumoasă şi deşteaptă
– încăpăţânată şi un pic snoabă.
Na că am zis câte două. Mulţumit? 😀

2. Un lucru bun pe care l-ai făcut în viaţă (şi nu regreţi deloc, ci dimpotrivă) şi un lucru bun pe care nu l-ai făcut (şi regreţi enorm că nu l-ai făcut).
– ar însemna să mă laud şi nu am dispoziţia necesară.
– dacă este vreunul şi nu-mi vine în minte pe moment, sigur îmi voi duce crucea până când îmi voi repara greşeala.

3. Care e culoarea naturală a părului tău şi de ce ai ales culoarea roşcată (şi totodată mai spune şi ce alte culori ţi se potrivesc).
– şaten închis
– pentru că e cool
– brunetă – cred, dar şi un soi de blondă am fost şi nu mi-a zis nimeni c-aş fi naşpa.

4. Ce îţi place la meseria pe care ţi-ai ales-o şi ce nu îţi place (likes and dislikes, dupa cum zice englezu’).

– Să cunosc oamenii din spatele imaginii, mai exact cât se poate din adevăr şi să-l spun tuturor, cât de rapid posibil.

– Hmmm, greu de răspuns într-un fel. Cred că singurul lucru ce nu-mi place e că meseria îmi organizează viaţa. De exemplu, week-endul viitor, îmi propusesem să ies şi eu undeva la munte ca tot poporul muncitor. Pe când să mă organizez mai bine mi-am adus aminte că nu se poate, deşi ar fi weekend-ul meu liber. Meserie mă cheamă. Ar mai fi momentele în care ai vrea să vorbeşti dar trebuie să taci pentru că faci mai mult rău.

5. Ce ai face dacă ai fi conducătorul lumii, enumerează câteva proiecte (gen pace şi prietenie între popoare sau programul salam pentru săraci, nu ştiu, tu să spui).

– Cred că aş opta pentru programul salam pentru săraci, ca să-l numesc (plagiez) aşa generic. Deşi meseria ce mi-am ales-o este una liberală şi adesea concepţiile mele despre viaţă sunt liberale, la faza asta aş fi profund social-democrată. Aş lua de la bogaţi şi aş da la săraci. Şi asta tot dintr-un egosim, aş zice. Pentru că oricât ai fi de bogat nu poţi trăi liniştit văzând că în jurul tău oamenii mor de foame ori de sete. Cred că aş fi un mic dictator.

Sper că am fost destul de cuprinzătoare 😀

Provocare

Darius mă provoacă să răspund la o leapşă cu schepsis. Cum de Paşti  n-am băut lapte şi nici usturoi n-am mâncat, vă întreb pe voi dacă pricepeţi ce a vrut să spună 😀

Cică, aşteaptă definiţii pentru următoarele cuvinte: BLOG, POSTARE, LENE, CITITOR, SUPARAT.

Cine, ce, unde, când, cum? Jur că nu pricep că se referă la mine 😀

Leapşa despre … io

Maria îmi dă o leapşă, care are menirea să dezvăluie dimensiunile mele lăuntrice. Dacă am aşa ceva :)))
Oanaaaa, ai legătura. La fel şi ceilalţi care doriţi să o preluaţi…

Ziua cea mai frumoasă?
– Toate, sâmbăta în mod special. Ziua în care m-am născut :)))

Lucrul cel mai uşor?
– Asta ce fac eu acum.

Cel mai mare obstacol?
– Există aşa ceva?

Cea mai mare greşeală?
– Nu m-am născut un pic mai târziu.

Cauza răutăţilor?
– Neînţelegerea, pe fondul impulsivităţii; orgoliul.

Cea mai mare înfrângere?
– Nu am gustat din meniul ăsta. Nu recunosc nimic.

Prima necesitate?
– Sună ciudat întrebarea. Eu aş fi prima mea necesitate.

Cel mai mare mister?
– Adevărul…

Cel mai mare defect?
– Orgoliul şi perfecţiunea în amănunte nesemnificative.

Persoana cea mai periculoasă?
– Falşii prieteni.

Cel mai urât sentiment?
– Invidia, ura.

Cel mai frumos cadou?
– Orice, numai să fie roşu şi decapotabil :)))

Cel mai bun remediu?
– O hoinăreală prin munţi departe de lume. Dacă este posibil, departe de România.

Protecţia efectivă?
– Nu am priceput. Este aşa ceva?

Cele mai necesare persoane?
– Sătmăreanul, mama, prietenii – câţi să-i numeri pe degetele de la o mână.

Sentimentul cel mai frumos?
– Dragostea, respectul …

Nimicuri …

Mordechai a produs o leapşă ideală, transmisă nimănui. De ieri dimineaţă până acum când scriu am realizat că nimănui ăsta aş putea fi eu de vreme ce uneori pot fi nimeni, măcar atunci când dorm. Cum mă apropii de acest moment, chiar încep să cred că sunt nimeni, drept pentru care pot lua leapşa în numele nimănui. Aşa că am preluat leapşa. Leapşa despre                      NIMIC.

 

PS. Nu-i despre leapşă, dar e despre nimic. Un mare nimic, pitorescul personaj Caius a ajuns ieri în arestul IJP Satu Mare. În stări confuze. Azi face belele. Nu ştiu dacă el sau eu. Se pare că şi eu, depinde în ce stare e autorul. Nu rataţi! E de milioane! Azi sunt darnică la linkuri…

PS.1 Ăsta nu e despre nimicuri, e despre mine. Despre cum am devenit brunetă şi despre cum a tăbărât Caius la mine în birou. Mă gândesc să fug să mă vopsesc şi in real world 🙂