Labirint obligatoriu. Lectură obligatorie.

Un fişier misterios apare în calculatorul meu (C:\MyDocuments\Pictor de curte). Mi se deschid în nas, una după alta, 195 de file. O listă lungă de nume. Broboane de sudoare mi se răsfrâng pe tâmple. Dau „find” şi nu mă regăsesc, drept pentru care îmi revin destul de repede. Îmi dau seama rapid că nu este nici despre tranziţie, nici despre privatizare, nici lista cu medicamente compensate sau despre cursul dolarului, nici cu NATO sau UE nu e. De aici am pierdut firul. Am intrat într-un labirint din care nu mai ştiu ieşi. Nu sunt fetiţa care poate crea ieşirea printr-un simplu gest de ştergere cu buretele.

Gata! Sunt pierdută! Am pierdut firul şi stau să mă gândesc că nu mai ştiu ce am făcut toată după amiaza. Îmi amintesc că am fost la muncă. Nu, nu la muncă. A scrie nu e tot una cu a munci. Da, mă rog, am fost la redacţie, apoi am sunat-o pe mama care nu mi-a spus că i-a căzut faianţa sau că nu mai are nu ştiu ce în frigider (a se înţelege că nu-mi aduc aminte mai nimic :D). Îmi amintesc, totuşi, că, în afară de acele ore pierdute definitiv şi iremediabil din cipul meu, toate lucrurile s-au desfăşurat normal. Doar atunci s-a petrecut ceva memorabil. Ceva ce nu trebuia să uit. Ceva ce trebuia să-mi rămână întipărit în minte. Ceva despre care trebuie să povestesc şi altora. Dar ce?

Între timp, „Pictorul de curte” a dispărut din calculator. Fără urmă. Misterios. Aşa cum a apărut. Disperată, caut indicii, dar nimic. Zăresc apoi pe canapea o carte aproape violet (!), „Labirint obligatoriu” de Lucia Verona. Are chiar 195 de file. Va trebui să o recitesc pentru a regăsi pictorul. E lectură obligatorie! Voi o puteţi comanda de aici.

Şi, totuşi, ce am făcut în orele pierdute din memorie?

PS. Nu ştiu cum se face dar am nimerit într-o lume a scriitorilor. Încep să mă simt mică şi nesemnificativă. Un mai vechi amic din blogosferă, Nea Costache, şi-a publicat prima sa carte, „O viaţă împreună”, scrisă capitol cu capitol pe blog. Cea mai nouă apariţie îi aparţine jurnalistului Călin Hera, „Îmi pun singur miere în ceai”. Sună mai mult decât bine. Cum fac rost de cărţile astea?

Secretul atomic

Sunt „fără canguri” (asta pentru că Oana chefuieşte şi nu mi i-a trimis prin poştă :P), dar înarmată cu Secretul atomic, o carte mai veche a Luciei Verona, pe care am primit-o cu un autograf „secret”. Ofuscată că nu am cangurii mei, am abandonat dimineaţă „Masele şi puterea” lui Canetti, în ideea că ştiu manipula cât îmi este necesar 😀 , şi am dat val vârtej la Secretul atomic, ca să nu-l afle alţii înaintea mea. Pentru că subiectul ardea, precum aburii cafelei mele, nu puteam rata să aflu cum interferează preşedinţii unei ţări nespuse, dar care ar putea fi foarte bine România, în momentul transferului de putere.

Piesa, căci e o piesă de teatru, e savuroasă. Lucia are un umor teribil, iar povestea este rodul unei „imaginaţii perverse şi întortocheate”, care cel puţin mie mi-a provocat hohote de râs. Nu am mai râs de mult atât de bine dimineaţa la cafea. Acum voi apăsa limba cameleonului să văd ce-mi traduce. Zice: cool, Lucia!

„Am să vă sugerez ca atunci când veţi proceda la acele fireşti epurări politice pe criterii strict profesionale, să păstraţi totuşi bucătarul (cred că la Adi Hădean se referea 😀 ). Convingerile lui politice nu m-au interesat niciodată, poate nici n-are sşa ceva, în schimb sosurile lui sunt mai presus de orice pact social”.

O parte din secret găsiţi aici (şi nu vă gândiţi la reţete de cocktailuri, deşi veţi găsi şi din acestea), dar în engleză, ca să nu priceapă toată lumea.

Trebuie să zâmbiţi. Smile! Cheese! Fromage! Brânză, viezure, mânz!

Lucia, promit să păstrez secretul, iar pentru că mi l-ai destăinuit, musai să vin la cafea cu băutura geo-strategică a reconcilierii 😀 Acum, iar pauză de râs. Mă mai dau o dată cu pluta pe internet

Gala fără canguri

Live aici. Fug şi eu, poate prind un marsupiu 😀

UPDATE. Am mituit bine. Hop şi premiile, cu o neiertată întârziere 🙂

Tata lor
Arhi

Mama lor
Simona Ionescu

We know shit!
Moshe&Mordechai
*

 

Continuăm cu categoria Bloggeri sancţionaţi, în semn de solidaritate cu colegele noastre

Gabriela Savitsky şi Sibilla

*
Fără premiu, desigur, dar cu reverenţă, juriul a desemnat la categoria Bloguri de dincolo pe
George Orwell
Prietenii ştiu de ce 🙂

*

Cel mai/cea mai diaspora
Toţi cei nominalizaţi, cu condiţia să vină să-şi ia premiul. Juriul îşi manifestă o preferinţă specială pentru SkyRain din Kiribati (Arad)

*

Premiul Miau, pentru cel mai bun blog pisicesc
Arsulici (Arad)

*

Premiul Andersen (Fetiţa cu chibrituri)
Lumi / La gura sobei

*

Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)
Elisa – grădina mea de vis
*

Cel mai cunoscut dintre bloggeri
Mircea Badea
*

Cel mai gustos blog
Adi Hădean
E-bucătăria

*

Cel mai bun blogger dintre politicieni
Adrian Năstase
*
Cel mai bun politician dintre bloggeri
Corina Creţu
*
Cel mai preşedinte dintre bloggeri
Ion Iliescu
*
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
Lilick
Maria Barbu
Mile Cărpenişan
Sătmăreanca
*

Cel mai bun cititor
Cella
Lumi
Nea Costache
*

Cel mai bun blogger dintre scriitori
Sebastian Corn
Există mulţi medici-scriitori, dar el este, după ştiinţa noastră, primul medic-scriitor-blogger de succes
*
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
Însemnările unui mizantrop
Moshe&Mordechai

Pentru că juriul nu a găsit un criteriu eficient de departajare, premiul se acordă ex aequo.
*

Cel mai bun traducător dintre bloggeri
Vlad Stroescu
*
Cel mai bun critic literar
Daniel Cristea Enache
Mihai Iovănel

*
Premiul Oana
Oana Stoica-Mujea
*
Blogul cu cel mai mult umor
Juriul a rîs în asemenea hal, încît e posibil să fi încurcat numele la acordarea premiilor. Cine crede că n-are umor să zică.
Pelicanul sau băbuţa
Groparu
JEG
Moshe&Mordechai
Turambar
*

Cel mai informat blogger
Constantin Gheorghe
Lilick
Lily
*

Cel mai bun blogroll
Isabellelorelai
Nenea Cosmos
White Noise
*
Cea mai ziaristă dintre blonde
Blog de ziaristă blondă – Oana Dobre
*
Cel mai bun comentator politic
Nenea Cosmos
Chinezu
Constantin Gheorghe
*
Cel mai bun blog al unui ziarist
Victor Ciutacu – Vorbe grele
Roxana Iordache
Amar de zi (Vlad Petreanu)
*
Marele premiu – Pentru ca-mi place
Moshe&Mordechai

Candidez pentru un cangur

Cum am auzit că se dau premii, hop şi io p-aci. Sunt deşteaptă! Gata! M-am hotărât. Candidez. Candidez pentru un cangur. Mai exact la „Fără canguri”. Candidez la toate categoriile, oricum ştiu că una o voi câştiga. Iar de nu va fi aşa, premiul tot îl voi lua căci am pile la autoarea concusului 😀

Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi nominalizat ( fie că aţi spus că sunt cea mai nu ştiu cum , fie că aş fi cea mai simpatică – deşi mă îndoiesc) şi ţin să vă anunţ că mi-am luat-o la cap. În cazul în care sar calul vă rog să-mi spuneţi, oricum nu o să bag de seamă 😀

Acestea fiind spuse, vin şi eu cu nominalizările mele la concursul Luciei Verona, cu precizarea că voi fi subiectivă până în pânzele albe. Nu aşa se cere?

Nominalizările mele

Marele premiu – Pentru că-mi place
Mordechai– pentru că aşa vor muşchii mei.

Cel mai bun blogger dintre scriitori
Oana Stoica Mujea – pentru că are imaginaţie infinită şi e prietena mea cea mai bună 😀

Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
Lucia Verona – nominalizare specială împotriva regulilor, ce va răsplătită cu o cafea dublă, fără canguri, dar discutând despre canguri.

Blogul cu cel mai mult umor
Turambar – pentru că e rău deşi se dă bun.

Cel mai bun critic literar
– N-am, nu cunosc. Îs în aer.

Cel mai bun cititor
– Toţi cititorii mei – ăia de au comentat în ultimele zile fără ca eu să le spun măcar o vorbă 🙂

Cel mai bun blogger dintre politicieni
Corina Creţu – pentru că e cea mai cea

Cel mai bun politician dintre bloggeri
Corina Creţu – vreţi să fac copy/paste?

Cel mai informat blogger
Chinezu’ – pentru că-i moroşan rău

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
Oana Stoica Mujea – tot d’aia

Cel mai gustos blog
– Nu am mâncat încă niciunu.

Cel mai bun blog al unui ziarist
Vlad Petreanu, Simona Ionescu. Vlad pentru că aşa e el, Simona pentru că e cea mai cea prietenă dintre ziarişti.

Aveţi alte propuneri?

PS: Dacă vi se pare că pe nedrept nu vă aflaţi printre nominalizaţi, aştept reclamaţiile de rigoare 😀

 

Autodenunţurile voastre

Cel mai încrezut comentariu
Al2lea – aşa vrea el ))