Ce ai, bre, cu obiceiurile mele?

Îmi făcusem un obicei din a răsfoi de câteva ori pe zi blogul lui Mordechai, între două ştiri şi două machete, ştiind că de câte ori intru la el găsesc ceva demn de citit şi de râs, în postări ori în răspunsurile la comentarii.

De o vreme a devenit pasăre (a se înţelege blogher) de noapte. Iar eu mă văd nevoită să-mi schimb obiceiurile şi să-l clickuiesc şi savurez de bună dimineaţa la cafea. Ştiu că nu mă pot băga în programul omului, mai cu seamă că am onoarea de a-mi fi un bun amic, dar nu pot să nu întreb: ce ai, bre, cu obiceiurile mele? 😀 No, bine, fie, de dragul scriiturii tale o să mi le schimb. Ce altceva poate fi mai bun decât să-ţi începi ziua hlizându-te la monitor? Aşa am făcut şi azi. Mulţumită dialogurilor de aici.

Acum îmi dau seama că am un adevărat ritual de citit bloguri. Ştiu în mare la ce ore postează blogherii mei preferaţi ( vreţi să îi şi nominalizez? pofta-n cui! 😛 ), de dimineaţa până seara, iar când îşi schimbă orele de postare mă derutează.

PS. Bre, reţineţi că m-am întors din Bruxelles cu un vocabular îmbunătăţit. Nici nu mai ştiu dacă mi se trage de la Mordechai sau de la Darius. No bine, bre.

În sfârşit… Bruxelles

AVENTURI ÎN AER. În sfârşit, printre o grămadă de treburi care mă aşteptau acasă, am reuşit să-mi fac puţin timp ca să-mi aştern impresiile bruxelleze. Nu o să vă povestesc despre cum era să ratez deplasarea la Bruxelles, pe care am făcut-o la invitaţia Corinei Creţu, pentru că „scula” cu care trebuia degivrat avionul ce m-a dus pe mine şi pe Darius la Bucureşti era defectă (Oana încă încearcă să afle ce a făcut în ora în care nu ştia pe unde ne aflăm), nici despre haosul de pe aeroportul Băneasa, nici despre cerşetorii ce i-am întâlnit în buricul Bruxelles-ului, nici despre impresia ce ţi-o face un avion low-cost plin cu români. După ce în patru zile am zburat de la Satu Mare la Bucureşti, de aici la Bruxelles, am bătut capitala europeană pe jos, am mers cu trenul la Bruges – unde m-am cufundat la pas pe străzile medievale alături de Oana, Darius şi Chinezu, am zburat iar la Bucureşti, apoi cu avionul la Cluj şi am ajuns frântă, cu maşina, la Satu Mare (mulţumiri Sătmăreanului şi soţiei lui Darius, Lavinia, care ne-au aşteptat), nu-mi aduc aminte decât că a fost foarte frumos şi că am cunoscut oameni minunaţi. Pe unii îi întâlnisem înainte, pe alţii îi ştiam din blogosferă, pe alţii am avut ocazia să-i cunosc acum. Ar fi greu să povestesc toate trăirile din acest zile, aşa că mă voi limita doar la câteva.

trei-doamne1

(RE)ÎNTÂLNIREA. Ziua de miercuri a fost cea a aventurilor, a revederii cu Corina şi a întâlnirii cu blogherii. De cum am aterizat, cei patru care au speriat vestul (eu, Oana, Darius şi Chinezu) ne-am aventurat prin Bruxelles, pe jos, în căutarea gării. Dotaţi cu o hartă, ne-a luat în jur de o oră şi jumătate să o găsim, deşi se afla la cinci minute de hotel. În schimb, am dat de Piaţa Ecaterina, unde am revenit a doua zi şi am avut plăcerea să savurăm cea mai delicioasă pizza din ultima vreme la localul „La dolce vita” şi surpriza de a întâlni două ospătare românce, care au zâmbit pe sub mustaţă de cum ne-au auzit vorbind. Seara, în restaurantul El Greco din Grand Place, am avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Corina, alături de asistenţii ei Horia şi Andrei (mulţumim pentru ospitalitate!), care ne aşteptaseră la aeroport şi care au fost gazde perfecte. A fost o seară memorabilă, în care s-au legat prietenii şi s-a cântat greceşte. Mi-ar lua mult să vă povestesc despre farmecul Corinei, despre harul de povestitor al lui Mordechai, care s-a lăsat destul de greu dus din mizantropie (dar am învins până la urmă 😀 ), despre poveştile şi visele lui Ciupi, despre veselia ce-i cuprinsese pe Gabi, Sibilla şi Vania, despre toţi ceilalţi care au fost acolo … Anca Chiser, Isabelle, Jamilla, Cora şi alţii pe care, din păcate, nu am reuşit să îi cunosc suficient.

oana1

BRUGES, MON AMOUR. Cert e că, trecând peste toată oboseala, am rămas suspendată undeva în timp, în ziua de joi, pe o terasă încălzită din centrul Bruges-ului. Încă o mai văd pe Oana luptându-se să dea gata o porţie neobişnuit de mare de specialităţi flamande din carne, îl mai aud pe Chinezu’ lăudând la infinit sosul de ciuperci ce îl primise lângă angus, pe mine luptându-mă cu o salată imensă cu pui şi bacon, iar pe Darius minunându-se cum poate fi porţia lui de piept de pui atât de mică în comparaţie cu ale noastre. Clopotele din turnul catedralei făceau ding-dong cu o precizie de invidiat la fiecare fix. La câţiva metri, câteva perechi de cai trăgeau după ei caleştile ce duc turiştii într-un tur medieval al aşezării. Vitrine pline cu praline de ciocolată care îţi făceau cu ochiul şi te seduceau sub toate formele şi culorile posibile. Autobuze care circulă la fiecare câteva minute, chiar şi pentru o mână de turişti. O vizită la Bruges e un fel de întoarcere în timp, într-un oraş medieval ce parcă tocmai a fost construit. Am mai fost aici în ianuarie, dar asta nu m-a împiedicat să mă îndrăgostesc iar de această minunată Veneţie a Nordului. Din această vizită rămân cu întrebarea: cum naiba am ratat, pentru a doua oară, să urc în turnul Primăriei din Bruges? Am găsit vinovatul: Mordechai, care ne-a întrebat dacă am urcat în turn. Altfel nici nu ştiam că e posibil. Păi, dacă nu a vrut să ne fie ghid 😛

REGRETE. M-am întors acasă cu regretul că nu am reuşit să îi cunosc suficient pe toţi. Timpul a fost prea scurt şi programul încărcat. Dar, m-am întors mai bogată: cu Cartea de sidef a Gabrielei Savitsky şi Crima letală a lui Vania. Vă mulţumesc! Cel mai ciudă îmi e că nu am stat mai mult la poveşti cu Corina, care a trebuit să fie gazdă bună pentru tot grupul, format din 28 de persoane, din care 12 bloggeri – dacă nu mă înşel. Am mai avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Cătălina Chivu de la Rompres, pe care o cunoscusem cu prilejul deplasării ce am făcut-o în ianuarie la Bruxelles. Multe ar fi de povestit şi printre ele vizita la Parlamentul European (să nu uităm scopul!), dar voi reveni zilele viitoare, când voi pregăti articolul pentru ziar. Cert este că am cunoscut o altă faţă a PE. Deocamdată, ziarista din mine doarme, am lăsat turista să vorbească…

Încă o dată, mulţumim Corina, Horia şi Andrei! 🙂

PS. Poze mai multe zilele viitoare.

Asociaţia pentru schimbarea becului

La Mordechai se pune la cale Asociaţia pentru schimbarea becului. Intrarea e la liber, iar lansarea pe 30 noiembrie. Nici mai devreme, nici mai târziu. Deja şi-au anunţat prezenţa la „sfinţire” mai mulţi de o grămadă şi se stă la coadă. E nevoie de meşteri pricepuţi şi de băieţi deştepţi în toate domeniile. Io mă bag la PR, musai să le poarte cineva vorbele 😀

PS. Dacă tot v-am trimis la Mordechai, nu rataţi Jurnalul de campanie ajuns la ziua 22. Vă asigur că vă luaţi porţia de râs pe toată săptămâna.

Comunismul e decedat şi îngropat. Capitalismul e răposat şi el…

Că am lipsit aţi văzut. Aşa a fost filmul. Vă mulţumesc pentru grija ce mi-o purtaţi. Nu, nu am murit! În schimb … „Comunismul e decedat şi îngropat. Capitalismul e răposat şi el, dar e împăiat şi ţinut în fereastră, pentru impresionarea vecinilor”. Aşa grăit-a Mordechai. Care m-a terminat de dimineaţă cu analizele lui enervant de bine scrise.

So, Kapitalism?

Jurnal de campanie

Jurnalul ăsta aş fi vrut să-l scriu eu. Dar, ca de obicei, l-a scris altcineva înaintea mea. Şi l-a scris foarte savuros. Nici în vise nu aş fi putut scrie aşa de bine. Nu mai încape îndoială cine e autorul. Mordechai, normal.

Ziua 1
Azi a venit primaru’ cu unu’. Zicea că ei dă startu’ la campanie, la noi în comună. Se uita lumea urât la ei. Pe urmă au zis ei ca e campanie d’aia, electorală.
“A, aşa da, dom’le” le-a zis moş Filet. P-ormă ne-a dat ăla grasu’ care a venit cu primaru’ sacoşe galbene. Şi a zis că să-l votăm, că ne bagă asfalt. Da’ baba Merlina e surdă şi nu pricepe. Că tot întreba ce ne bagă. I-a zbierat fi’su’ în ureche că ne bagă asfalt. Da’ baba a făcut gura pungă şi a zis că “mie poa’ să-mi bage, da’ să nu mă doară”. La sfârşit ăla a zis că să votăm cu Săgeată şi a plecat. Votează dracu’, că ai lu’ Săgeată e toţi în Italia. A mai rămas numa’ doar a bătrână.

Ziua 2
Şi azi e campanie. Azi a venit iar primaru’. Cu altu’. Tot gras. Ăsta n-a dat sacoşi. A dat şepci la lume. Zicea că dacă-l votăm ne măreşte pensia. Iar s-a băgat moş Filet în vorbă. Şi i-a zis lu’ ăla: ” Cu cât?”. Ăla nu s-a supărat. Că alde Filet îşi pusese şapca aia pe cap. Şi i-a zis: ” Cu trei milioane. E bine ?”. Moş Filet rânjea şi cică:” D’alea vechi sau d’astea noi?”. S-a râs şi grasu’. Zice: “D’alea vechi “. Lu’ moş Filet îi convenea, da’ zice:”Păi, na. Că o pun şi pe babă să te voteze, că ea n-are pensie. Şi atunci îmi dai mie şase milioane. Ce zici?”. Ăla a zis că e de acord. Au bătut palma. Pe urmă ăla a plecat. Şi moş Filet s-a dus la găini să ia ouăle. Că acu’ le punea în şapcă.

Dar savoarea e în Ziua 3 şi Ziua 4 de campanie, pe care vă invit să le citiţi la Mordechai. Între timp avem azi şi continuarea aici. Eu ce să mai spun? Nu o rataţi! Să râdeţi bine! 😀