Labirint obligatoriu. Lectură obligatorie.

Un fişier misterios apare în calculatorul meu (C:\MyDocuments\Pictor de curte). Mi se deschid în nas, una după alta, 195 de file. O listă lungă de nume. Broboane de sudoare mi se răsfrâng pe tâmple. Dau „find” şi nu mă regăsesc, drept pentru care îmi revin destul de repede. Îmi dau seama rapid că nu este nici despre tranziţie, nici despre privatizare, nici lista cu medicamente compensate sau despre cursul dolarului, nici cu NATO sau UE nu e. De aici am pierdut firul. Am intrat într-un labirint din care nu mai ştiu ieşi. Nu sunt fetiţa care poate crea ieşirea printr-un simplu gest de ştergere cu buretele.

Gata! Sunt pierdută! Am pierdut firul şi stau să mă gândesc că nu mai ştiu ce am făcut toată după amiaza. Îmi amintesc că am fost la muncă. Nu, nu la muncă. A scrie nu e tot una cu a munci. Da, mă rog, am fost la redacţie, apoi am sunat-o pe mama care nu mi-a spus că i-a căzut faianţa sau că nu mai are nu ştiu ce în frigider (a se înţelege că nu-mi aduc aminte mai nimic :D). Îmi amintesc, totuşi, că, în afară de acele ore pierdute definitiv şi iremediabil din cipul meu, toate lucrurile s-au desfăşurat normal. Doar atunci s-a petrecut ceva memorabil. Ceva ce nu trebuia să uit. Ceva ce trebuia să-mi rămână întipărit în minte. Ceva despre care trebuie să povestesc şi altora. Dar ce?

Între timp, „Pictorul de curte” a dispărut din calculator. Fără urmă. Misterios. Aşa cum a apărut. Disperată, caut indicii, dar nimic. Zăresc apoi pe canapea o carte aproape violet (!), „Labirint obligatoriu” de Lucia Verona. Are chiar 195 de file. Va trebui să o recitesc pentru a regăsi pictorul. E lectură obligatorie! Voi o puteţi comanda de aici.

Şi, totuşi, ce am făcut în orele pierdute din memorie?

PS. Nu ştiu cum se face dar am nimerit într-o lume a scriitorilor. Încep să mă simt mică şi nesemnificativă. Un mai vechi amic din blogosferă, Nea Costache, şi-a publicat prima sa carte, „O viaţă împreună”, scrisă capitol cu capitol pe blog. Cea mai nouă apariţie îi aparţine jurnalistului Călin Hera, „Îmi pun singur miere în ceai”. Sună mai mult decât bine. Cum fac rost de cărţile astea?

Lista anti-Băsescu. Şi io pe acolo :)

De la Ioska Buble aflu că există o listă de bloggeri anti-Băsescu, care a fost postată pe blogul lui Sever Voinescu, ex-editorialistul de la Cotidianul care va candida deputat din partea PDL. Mai jos aveţi numele bloggerilor enumeraţi aleator de „Politia politica care maninca si ea o piine”. Şi eu printre ei. Şi voi aproape toţi :)))

Alandra, Andrei Badin, Chinezu’, Corina Cretu, Gabriela Savitsky, Mordechai & Moshe, Mos Califar, Nea Costache, Paul, Politica & New Media, Realitatea lui Petria, Roxana Iordache, Sibilla – Sfinx, Realitatea lui Petria, Lilick, Raluca, Mihnea Georgescu, Petrisor Socol, Marius Minea, Roxana Iordache, Raluca22, Satmareanca, Ioska, Dan Andronic, Ciutacu, Diana Tusa, Bibliotecaru, Valerian Stan, Anca Alexandrescu, Andrei Vochin, Birlogul PNTCD, Darius Filip, Adrian Nastase, Fuck You Tovarasi!, Maria Barbu, Turambar, Victor, Marius Ghilezan, Copolovici, Sorina Matei, Adina Valean şi încă vreo 10-15 mai puţin importanţi. Zice el… Adică toţi bloggerii activi din Codex Politic :)))

Autorul mai spune că bloggerii enumeraţi alcătuiesc „gherilla digitală de strânsură”. Găsiţi singuri printre cele peste 400 de comentarii de aici… Spor!

300

Nu-s eroii de la Termopile, nici ultima generaţie de telefoane mobile, nici…nici. E postarea de pe blog cu nr. 300. Noroc cu ea, altfel mă cramponam în articolul 299 până la anu’.

Profit de ocazie ca să anunţ noi nume & prieteni care şi-au găsit loc în blogroll în aceste zile: Andrei Bădin, Roxana Iordache, Alexandru Petria (ăştia trei sunt ziarişti de-ai mei), Nea Costache şi Paul. Ultima, dar nu cea din urmă, intră în blogroll Karina şi poveştile ei. Cum care Karina? Prietena mea cea mai bună din liceu, aflată acum pe coclauri portugheze. Citiţi-i şi voi, eu o fac cu plăcere.
Welcome la toată lumea! 🙂

Poftiţi de luaţi…

M-am făcut mică şi m-am pitit după o stâncă ca să nu vă mai aud plângerile. Am chibzuit puţin şi am împărţit singură cadourile. Dacă am uitat pe cineva, acum chiar am pus-o 😀

Oricum, au mai rămas cadouri şi pentru cei nenumiţi. Luaţi de aici