Nervi la pachet

Am închis televizorul pentru că au ajuns să mă enerveze toate. Absolut toate. Nici nu ştiu dacă mă enervează mai mult războiul între Palate, poliţele ce vrea să le plătească Băsescu ori nesimţirea premierului. Eu vroiam, totuşi, să aflu cum a reuşit onor Ministerul de Interne să achiziţioneze la acel neruşinos suprapreţ cele 392 de autoturisme.

Acum îmi dau seama că toţi nervii mei de azi sunt în legătură cu maşinile. Azi primesc un telefon de la societatea la care am încheiată asigurarea Casco. Mi-a expirat poliţa şi trebuie reînnoită. Bonus, mi se spune că am de semnat hârţogăraiele pentru a putea fi achitată către service dauna din luna iulie. Deşi mi se pare că achită nesimţit de târziu şi mă fac să mă simt prost în faţa service-ului, sunt toate bune până când mi se spune suma pentru poliţa nouă. „Ştiţi, aţi păţit ca şi mine, prima dvs. (de ce naiba îi spune primă când eu dau bani, nu primesc niciun premiu!) a urcat la 900 şi ceva de euro pe an dacă vreţi să vă asiguraţi maşina şi pentru furt”, îmi spune agentul. Asta cu tot cu reducerea pe care mi-o acordă pentru că le sunt client fidel. Iar reducerea e substanţială, acesta fiind şi motivul pentru care am tot încheiat Casco în ultimii ani. Dar, chiar şi aşa, practic, valoarea poliţei s-a dublat faţă de ce am plătit până acum. Cu toate că valoarea maşinii a scăzut în ultimii trei ani de când tot plătesc Casco, valoarea poliţie nu a scăzut. Ba, acum aflu că deoarece un idiot mi-a lovit maşina în parcare trebuie să plătesc dublu. Nu a fost accident, iar avaria nu a fost gravă. Cel mai ciudat mi s-a părut că nu a insistat să-mi explice cum e cu dublarea valorii primei de asigurare, mi s-a sugerat că nu e obligatoriu să-mi reînboiesc poliţa. Ce simplu se pierde un client. Găsesc ei alt fraier…

PS. Titlul nu vine de la faptul că aş fi un pachet de nervi,  între timp i-am împărţit încoace – încolo şi am scăpat de ei. Pfui, ce bine m-am descărcat 😀

Conspiraţia

Ce bine ar fi dacă toate ar fi bine. Gata, nu mă mai lamentez! Respir uşurată. Aproximativ. Am pus pixu’ în cui şi, teoretic, mâine vă fac cu mâna. Teoretic. Practic, Volvolina este încă la service. Mâine dimineaţă ar trebui să fie gata, dar nu mai cred nimic până nu văd. Gata în sensul că au de schimbat bara din faţă, căci maşina nu are nimic altfel. Tot practic, ea trebuia să fie gata azi. De fapt, trebuia să fie gata săptămâna trecută, dar ce să poţi face când lucrurile se întâmplă româneşte. Ce să faci când unii comandă una când trebuie alta, ce să faci când după ce au comandat soseşte altceva. Plictis mare, la toţi e vară…

V-am spus că în rarele ocazii în care scot maşina din garaj a fost buşită în parcare. Şi de mai bine de o săptămână aştept nişte piese, care, cică, vin de la mama lor. După ce service-ul s-a încurcat în coduri de culori, xenoane, senzori şi alte chestiuni, care pe mine una mă depăşesc, azi am vestea, oarecum aşteptată la cum au decurs lucrurile, că farul şi semnalizatorul sosite la service sunt alt model decât cele existente pe Volvo. Să nu turbi? Să nu faci precum trenu’ când vezi că pentru nişte piese o lălăie atât? Bun, le-am spus să schime bara şi să lase naibii semnalizatorul spart căci nu o fi capăt de lume, deşi unui Volvo nu-i şade bine să circule aşa pe şosele.

În altă ordine de idei, dacă service-ul nu mai inventează nu ştiu ce minune şi dacă universul îşi opreşte conspiraţiile, mâine după amiază pornesc la drum. Dar vă spun mâine când dispar, unde, cum şi cât 🙂