Dragă… care ai chef să citeşti

… îţi scriu ţie pentru că nimeni nu mai pare dispus să mă asculte în ţara asta. Tot poporul s-a mutat la televizor. Analişti făcuţi peste noapte, foşti, actuali şi viitori pupincurişi, parlamentari vechi refuzaţi la vot, parlamentari noi făcuţi la apel, ex-preşedinţi, ex-miniştri, toţi foştii şi actualii politicieni mai mult sau mai puţini vizibili, ce i-a dat ţara de 19 ani, îşi dau cu părerea la TV. Au mai rămas şi câţiva ziarişti în tranşee, dar nu se mai aud de ei. Nu mai ştiu pe cine să ascult şi ce să cred. Vorbesc prea mulţi şi toţi deodată.

Trăiesc o mare dezamăgire. Mare şi dublă. Prima dezamăgire vine de la Traian Băsescu, prin desemnarea lui „dragă Stolo” pentru postul de premier. Speram să trădeze aşa cum ne-a obişnuit. Am sperat până în ultima clipă că nu va fi Stolo acela care se va muta în fotoliul de la Palatul Victoria. M-am înşelat, iar şeful statului m-a dezamăgit încă o dată tocmai prin faptul că şi-a dezminţit natura ţinându-se acum de promisiune. Nu sunt în măsură să emit judecăţi, drept pentru care, de această dată, subscriu la ce a zis azi CTP şi consider că, în ciuda dezamăgirilor ce mă încearcă, el este soluţia pentru tipul ilogic de guvernare ce urmează. Dacă va fi să vină. În ciuda rivalităţii dintre PSD şi PDL, consider mai nimerită această variantă decât o posibilă coaliţie PDL-UDMR-Minorităţi, fie şi pentru faptul că Transilvania merită măcar o dată un Guvern care să nu o îngenuncheze.

Se vorbeşte mult despre coaliţia împotriva firii (PDL-PSD) şi despre capacitatea acesteia de a rezista în următorii patru ani. România a avut mai tot timpul în ultimii 19 ani coaliţii împotriva firii. În 1996, fesenistul Petre Roman a mers la guvernare cu ţărăniştii şi „civilul” Emil Constantinescu , iar în 2004 am asistat la îmbrăţişarea dreptei peneliste cu a stângii pediste. Acum încercăm ultima soluţie împotriva firii posibilă până ce vom inventa altceva. Dacă nu, toate vor fi repetiţii şi îşi vor pierde imoralitatea. În aceste condiţii, consider că avem o clasă politică împotriva firii. Ca şi în celelalte cazuri, singurul lucru ce uneşte şi ce ar puta dezbina cele două părţi este ciolanul, în niciun caz eventuale proiectele măreţe privind salvarea României de duşmanul criză.

La fel de mult se speculează şi asupra motivului pentru care PSD insistă asupra unei guvernări fără UDMR. Poate sunt cam superficială, dar mie una situaţia îmi pare suficient de limpede. O bună parte dintre voturile pentru alianţa cu PDL au venit de la organizaţiile PSD din Transilvania. Este firesc ca Mircea Geoană să insiste, altfel şi-ar pierde sprijinul. Iar acestea presează având în vedere că în multe judeţe din această parte a ţării UDMR deţine posturi cheie în administraţie, inclusiv în judeţele în care minoritatea etnică reprezintă procente de aproximativ 30 la sută. Fie că eşti neutru, fie că eşti de o parte ori de alta a baricadei nu poţi să nu observi că Transilvania, cu problemele ei specifice, este uitată aproape de fiecare dată din calculele formării guvernului. Eventual este folosită ca mijloc de schimb. Aşa a fost întotdeauna… Sper ca de data asta să fie altfel.

Scaune pentru premieri

Premier n-avem, dar, graţie linkului furnizat de Cella, avem scaune pentru el, de la oricare partid o fi. În următoarea ordine: PDL, PSD, PNL, UDMR.

pdl

psd

pnl1

udmr

Dragă Stolo, cum Altfel?

“Dragă Stolo” revine în forţă, fiind desemnat oficial de PDL pentru postul de premier, în cazul în care portocaliii vor câştiga alegerile. În aplauze îndelungi, care au adus aminte de vremuri apuse, Theodor Stolojan a fost desemnat pentru acest post în unanimitate de cei aproape 5.000 de democrat-liberali veniţi din toată ţara. În aceste condiţii, dacă Traian Băsescu va mai câştiga un mandat, există şanse ca acesta să aibă o relaţie non-conflictuală cu un posibil cabinet Stolojan. Însă, tocmai acest lucru ar putea duce la scăderea simpatiei faţă de şeful statului, marele său merit al ultimilor ani fiind acela că a atacat cu o consecvenţă de invidiat acţiunile celor două guverne ce s-au perindat la Palatul Victoria.

Prin impunerea lui Theodor Stolojan, Băsescu câştigă noi adversari în interiorul PDL, chiar din rândul foştilor democraţi, care îl privesc în continuare pe Stolo ca pe un intrus. Scopul liderului informal al PDL pare acum în ochii multora acela de a pierde alegerile, pentru a-şi asigura un nou mandat la Cotroceni. Pe de altă parte, “dragă Stolo” este urmărit de greşelile trecutului, când, în 2004, cu ochii în lacrimi a renunţat la candidatura la preşedinţie pentru a-i face loc actualului şef al statului. În opinia electoratului, el a rămas un om bolnav, care a cerşit milă publică. Desemnarea acestuia nu are şanse să atragă voturi în plus pentru PDL, aşa cum ar fi de aşteptat, ci, din contră, va crea o falie şi mai adâncă în partid. Mai în glumă, mai în serios, unele voci se întreabă dacă Stolo nu se va retrage iar din aşa-zisa cursă. La urma urmei, premierul este nominalizat de partidul care câştigă alegerile ori de coaliţia care se creează după scrutin. Iar până atunci, PDL trebuie să câştige alegerile. Nominalizarea lui Stolojan îndepărtează PDL de PNL şi împinge liberalii spre discuţii cu PSD. Este ştiut faptul că liderii liberali au condiţionat, din start, o eventuală colaborare post electorală cu PDL de nenominalizarea lui Stolojan pentru funcţia de premier.

Oficializarea lui Stolo pentru postul de premier s-a făcut deodată cu lansarea programului de guvernare, sub sloganul “Gândim Altfel”. Ori, tocmai prin nominalizarea lui Stolojan la postul de premier, pedeliştii au demonstrat că gândesc la fel ca şi acum patru ani, motiv pentru care ne putem aştepta la lacrimi şi bocete amare. Împreună cu Băsescu, Stolo a pus la cale Alianţa Dreptate şi Adevăr, a renunţat la candidatura la preşedinţie făcându-i culoar lui Băsescu, s-a desprins din PNL, a urcat până la 7 la sută, după care a fost înghiţit de PDL. Altfel ar fi însemnat acum un alt candidat. Scenariul pare la fel, scopul este acelaşi: puterea pentru ei.

Dacă asta e oferta, intru oficial în secta Vot canci

Tăriceanu, Geoană şi Stolojan se aruncă în luptă pentru postul de premier. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat, astăzi, în cadrul Delegaţiei Permanente a PNL de la Neptun, că vrea să fie candidatul partidului pentru un nou mandat de premier. Tot astăzi, în cadrul Forumului Agricultorilor din Alexandria, Mircea Geoană şi-a anunţat şi el oficial candidatura, iar de la Costineşti, Theodor Stolojan s-a aruncat şi el în bătălia pentru un post de premier din partea PD-L.

„Vă anunţ astăzi cu mândrie şi entuziasm că vreau să fiu candidatul PNL pentru funcţia de prim-ministru al României”, a anunţat Tăriceanu. Anterior, liberalii au dat de înţeles că dacă nu vor putea să îşi impună după alegeri propriul premier, nu exclud discuţii cu PD-L pentru formarea noului guvern. Ei condiţionează o ipotetică guvernare împreună cu PDL de eliminarea variantei Stolojan pentru postul de premier. Dorinţa liberalilor nu s-a îndeplinit, pentru că Theodor Stolojan şi-a anunţat candidatura în cadrul Şcolii de vară de la Costineşti, declarând totodată că democrat-liberalii „sigur că nu ar dori” ca Tăriceanu să fie premier pentru încă un mandat.

După ce astăzi şi-a anunţat candidatura la funcţia de premier din partea partidului, Mircea Geoană i-a atactat dur, la Alexandria, pe Călin Popescu Tăriceanu şi pe Theodor Stolojan, pe primul pentru nerealizările guvernării sale, iar pe al doilea pentru traseismul politic pe care l-a practicat.

Cu mândrie şi entuziasm anunţ şi eu că, dacă asta e oferta, zic pas şi intru oficial în secta Vot Canci. Dacă ei atât pot, atât pot şi eu…

Mă convinge careva să mă răzgândesc?