Îngerul şi Inchiziţia

Aţi simţit vreodată că aveţi aripi şi că puteţi zbura peste lume, departe de spaţiu şi timp? Aţi simţit că aveţi puterea să mutaţi munţii din loc şi că puteţi învinge toate barierele?

Îngerului meu i-au crescut aripi, a învăţat să le poarte cu demnitate şi le-a arătat tuturor cum poate să zboare. Zbura suav pe muzica inimii lui. Toţi erau cu ochii la el. Prietenii îl priveau cu admiraţie şi îi dădeau impuls să zboare cât mai sus. O altă categorie de pământeni îl priveau sceptic şi îi analizau fiecare fibră, văzută ori nevăzută, a aripilor. Insistau că este imposibil să zbori, în ciuda evidenţei. I-au tot spus asta până când a renunţat la zbor, deşi încă mai avea aripi.

Ei erau Inchiziţia. O serie de intelectuali şi scriitori, care cred că numai ei au dreptul să zboare, cu toate că nu au aripi de înger. Ei se cred deţinătorii adevărului absolut. Pentru că au mai multă experienţă, pentru că viaţa le-a bătătorit deja drumul spre nori. Deşi, pe toate drumurile, oricât de bine ar fi fost făcute, pot apare carii. Au uitat că şi ei au fost susţinuţi când au avut nevoie, în tinereţea lor. Acum, au tras tir după tir în aripile firave ale îngerului meu până aproape i le-au ciuruit. Doar una a rămas intactă, dar nu l-a putut susţine în zbor deoarece nu i-a spus nimeni că poate zbura şi cu o singură aripă. Frumosul a căzut la pământ. S-a închis în colivia lui sperând că lumea se va schimba pe când aripa bolnavă i se va reface. A căzut, dar nu înainte de a lupta vitejeşte, de unul singur, apărându-şi reginele.

Ştiu că într-o zi îşi va recăpăta încrederea şi va zbura din nou. Îşi va croi iar drum printre nori. Lăsaţi îngerul să zboare! Dacă ştiţi să creaţi aripi mai puternice, ajutaţi-l! Dacă nu puteţi ori nu vreţi să fiţi învăţătorii lui, lăsaţi-l să zboare cum ştie el, dar nu-i frângeţi aripile! Nu aveţi niciun drept, dacă nu aţi ţesut niciun fir din ele! Dacă nu puteţi fi îngerii îngerului, de ce aţi fi demoni?

Când simţi că poţi să te ridici, chiar să zbori, când faci lucrurile având convingerea că aceasta e menirea ta, Inchiziţia vine să-ţi năruie toate visele. Intră încălţată în cizme de gumă jegoase în sufletele îngerilor. Nu-i totul pierdut. Ar mai fi o speranţă. O aripă a îngerului meu este încă intactă. Dar, ajunge o aripă pentru a acoperi toată mizeria umană?

Ştiu că îngerul meu poate zbura, chiar mai sus decât crede el. Spuneţi-i şi voi că se poate înălţa printre nori şi cu o singură aripă. Spuneţi-i că cealaltă se va reface în zbor…

PS. Îngeri sunt şi prietenii aceia unici care te fac să simţi că poţi să zbori. Mă rog, cârcotaşii nu prea pot simţi asta. Ghinion 😀

Nu am destule cuvinte…

… iar pentru că nu am o să vă spun, pur şi simplu: vă mulţumesc din suflet! Vă mulţumesc tuturor pentru urări şi felicitări. Pentru că pe cât am crezut că îmi va fi de greu să intru în al 33-lea an, pe atât mi-a fost de uşor cu voi. Plecăciuni, în mod special, în faţa complotiştilor de aici, a Oanei, a Simonei, a Sibillei şi a Mândrei KMI, pentru postările ce mi le-au dedicat. Nu în ultimul rând, am să-i mulţumesc lui Trexel pentru dedicaţie. Da, şi Wulfeniei austriece! Carmen, am pierdut linkul blogului. Mă ierţi? 😀

Sărbători frumoase în continuare! 🙂

33

Moşu’ vine întotdeauna de două ori. A bătut la uşă. O dată şi încă o dată. La început timid, apoi cu forţă. I-am spus că a fost şi în ajun şi l-am rugat să meargă la alte case, pe la care nu a ajuns deloc. Dar el, nu şi nu. În seara asta a venit devreme şi a poposit destul de mult. A vrut să-mi reamintească tot ce am făcut şi n-am făcut în acest an. Avea tolba plină cu poveşti. Care mai de care. Până să bată clopotele de miezul nopţii, mi-a reamintit plusurile şi minusurile de peste an. M-a lăudat şi m-a mustrat. Iar eu am înţeles ce era de înţeles.

Nu ştiu cum se face că, pe când mă obişnuisem cu 32, Moşul mi-a mai băgat un an în sac. Şi uite aşa, am ajuns la 33. Sună foarte ciudat. Uram numărul ăsta. Un search pe google m-a liniştit: 33 este un număr al armoniei, păcii, frumuseţii, diplomaţiei, norocului material, succesului familial, artelor, simţurilor fizice şi al esteticului. Dacă google zice aşa, nu-mi rămâne decât să-l port cu fruntea sus.

Un lucru e cert, anul acesta mi-a adus foarte mulţi prieteni. Sunt mult mai bogată decât am fost la 32 de ani şi nu numai că mă obişnuiesc încet cu 33, dar încep să iubesc numărul. Nu o fi chiar atât de rău să îmbătrâneşti încet cât eşti încă tânăr 😀

Vă mulţumesc prieteni! De ziua întineririi mele, vă ofer tuturor o melodie care pe mine una mă face foarte happy 🙂

Oana, Cella, Simona, Sandra, Xreader şi Trexel vă mulţumesc pentru surpriză! A funcţionat! Da, mi-au dat lacrimile, deşi e greu să recunosc :)) Nu în ultimul rând îi mulţumesc Sătmăreanului, pentru că există! Vedeţi şi voi ce au creat demenţii ăştia frumoşi 😀

Pentru pseudo-intelecto-neuro-hipohondri…

E duminică, ei fac guverne, cu ori fără voia noastră. O să avem vreme patru ani ori mai puţin să ne vărsăm ofurile, aşa că vă propun o pauză … de râs. Musai să citiţi până la capăt. Un moment de respiro ce mi l-a oferit Teodora, pe mail. Nu ştiu cine este autorul textului, aşa că până aflu o să-l numesc folclor virtual 🙂

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-hipohondri. Adica noi…

Se spune ca toate zilele trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul! Toate zilele trebuie sa bei doi litri de apa (si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei). Toate zilele trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea „L.Cassei Defensis”, care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure.In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelasi lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. Toate zilele trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa faci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura.

Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii…si asa, daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. (Mai bine umple cada si pune muzica, pentruca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru). Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers).

Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta de asemeni. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare, trebuie sa-ti perii dintii!). De asemenea, trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal… Copiii???

In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera?

Cheama-ti prietenii. Si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Cel putin ca deja am crescut, nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine.

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent. Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti… 😀

PS. Textul ăsta tocmai mi-a reamintit că prieteniile trebuiesc udate zilnic. Profit de ocazie să-i spun „La mulţi ani” de blog şi multă inspiraţie lui Mordechai! 🙂

Breaking news!

În vâltoarea asta de informaţii când toate Breaking news-urile numai noutăţi nu ne aduc, am de făcut un anunţ cu adevărat important şi nou: poporul chinez prieten întinereşte azi.

La mulţi ani, Cristi! Să ne trăieşti fericit 1.000 de ani! Pardon, poate să fie ceva mai puţin, dar bine! 🙂