Ţară gripată

Alarmă mondială de gripă porcină. România se scobeşte între dinţi după ospăţul copios cu mici şi grătare, se scarpină în ceafă şi în nas, se mai uită o dată îndărăt să se asigure că nu o vede nimeni, iar într-un final reacţionează aşa cum ştie ea: pune covoare umede (tot e bine că nu roşii) la frontieră şi aşteaptă virusul ucigaş.

Nu ştie cum arată şi nici simţuri n-are, dar decretează război prin fluturaşi. Cum altfel? În plină criză mondială a gripei porcine, autorităţile române au ajuns la concluzia că nu avem scanere termice pentru a depista pasagerii cu temperatură, posibili purtători ai virusului H1N1 de tip A.

În faţa virusului care a păşit deja în Europa, fiind confirmat în Spania, oficialii de la Bucureşti se pregătesc să ia măsuri de urgenţă în şedinţa de mâine a Guvernului. Asta în timp ce alte ţări vecine precum Bulgaria au instalat deja aparatele care ar putea preîntâmpina intrarea virusului în ţară.

Mă întreb care vor fi măsurile: Vor pune interdicţie gripei porcine? Îi vor pune taxă? O vor deconcentra? Îi vor tăia salariul? Cu vigilenţă mărită, covoraşe umede şi fluturaşi informativi nu scoţi nici măcar românul la vot, darmite să previi o posibilă pandemie care a pus lumea întreagă pe jar. Românilor nu le rămâne decât să spere că ţara gripată care e România nu poate face priză bună cu un virus porcin.

Conspiraţia

Ce bine ar fi dacă toate ar fi bine. Gata, nu mă mai lamentez! Respir uşurată. Aproximativ. Am pus pixu’ în cui şi, teoretic, mâine vă fac cu mâna. Teoretic. Practic, Volvolina este încă la service. Mâine dimineaţă ar trebui să fie gata, dar nu mai cred nimic până nu văd. Gata în sensul că au de schimbat bara din faţă, căci maşina nu are nimic altfel. Tot practic, ea trebuia să fie gata azi. De fapt, trebuia să fie gata săptămâna trecută, dar ce să poţi face când lucrurile se întâmplă româneşte. Ce să faci când unii comandă una când trebuie alta, ce să faci când după ce au comandat soseşte altceva. Plictis mare, la toţi e vară…

V-am spus că în rarele ocazii în care scot maşina din garaj a fost buşită în parcare. Şi de mai bine de o săptămână aştept nişte piese, care, cică, vin de la mama lor. După ce service-ul s-a încurcat în coduri de culori, xenoane, senzori şi alte chestiuni, care pe mine una mă depăşesc, azi am vestea, oarecum aşteptată la cum au decurs lucrurile, că farul şi semnalizatorul sosite la service sunt alt model decât cele existente pe Volvo. Să nu turbi? Să nu faci precum trenu’ când vezi că pentru nişte piese o lălăie atât? Bun, le-am spus să schime bara şi să lase naibii semnalizatorul spart căci nu o fi capăt de lume, deşi unui Volvo nu-i şade bine să circule aşa pe şosele.

În altă ordine de idei, dacă service-ul nu mai inventează nu ştiu ce minune şi dacă universul îşi opreşte conspiraţiile, mâine după amiază pornesc la drum. Dar vă spun mâine când dispar, unde, cum şi cât 🙂

Prostie la puterea întâi

Discutăm iar despre prostie. Prostie la puterea întâi. Aleşii poporului în Senat au adoptat propunerea legislativă iniţiată de deputatul liberal Ioan Ghişe şi de senatorul peremist Gheorghe Funar privitoare la obligaţia posturilor de televiziune şi de radio de a difuza, în egală măsură, ştiri cu teme pozitive şi, respectiv, negative. În unanimitate şi cu aplauze. Motivul? Atunci când ştirile negative sunt preponderente, „sănătatea oamenilor este afectată ireversibil”.

În prostia lor, aleşii neamului nu au nici măcar un criteriu după care pot fi departajate ştirile pentru a realiza echilibrul la care fac referire. Un „cântar” în care să se pună ştirile pozitive şi cele negative nu se regăseşte nicăieri în lume. O ştire poate fi negativă pentru o persoană ori o categorie socială, dar poate fi pozitivă în acelaşi timp pentru alţii. Majorarea salariilor parlamentarilor ar putea fi o ştire pozitivă pentru parlamentari, dar negativă pentru populaţie. Exemple foarte bune de ştire negativă/pozitivă dă Victor Ciutacu, chiar despre iniţiatorii proiectului.

Legea este o aberaţie în totalitate. Ştirile au menirea de a prezenta lumea din jur aşa cum este ea. Fie că ne place ori nu realitatea. Chiar esenţa ziaristului este aceea de a dezvălui tot ce nu este anormal în lumea din jur. Nu degeaba se zice că presa este câinele de pază al democraţiei. Iar pentru jurnalişti nu există ştiri bune şi ştiri rele, ci doar ştiri. Ca şi ziarist ştii că nu scrii niciodată că Someşul curge la vale, ci doar atunci când va curge în amonte!

În fine, nu vorbim despre politică căci e prea mult să o numim aşa. Despre moralitate, nimeni nu cere de unde nu-i. Vorbim pur şi simplu despre prostie. Despre prostia întregului Senat. De dres o vor drege până la urmă măcar de teama presei, dar faima rămâne…

Baronii la bucate. Rebeliunea continuă …

Imaginaţia unor candidaţi depăşeşte orice limite în privinţa mesajelor pe care le transmit electoratului. La Arad, Iisus a intrat în campanie electorală. Afişul electoral mi se pare chicios, însă şi modul în care a fost tratat lasă de dorit. Faptul că o gaşcă de pesedişti s-a aşezat la masă făcând trimitere directă la scena biblică a Cinei cea de Taină nu înseamnă că avem un Isus chel şi cu cioc, ci o gaşcă care se pregăteşte să se înfrupte din bucate. Cam aşa văd eu lucrurile, dar toate variantele sunt posibile. Voi cum vedeţi lucrurile: Iisus în campanie sau baronii la bucate?

Uitându-mă la afişul cu pricina, mă gândeam că această campanie electorală duce o lipsă acută de idei bune. Sloganele candidaţilor pentru Primăria Satu Mare, de pildă, nu spun nimic despre candidaţi ori despre ce vor ei să facă. Ar putea foarte bine să schimbe sloganele între ei, fără să sesizăm vreo diferenţă, cu excepţie sau două datorată profesiei candidatului.

– Din toată inima
– Un medic primar pentru un nou Sătmar
– Împreună vom construi al treilea pod peste Someş
– Eu vin la muncă pentru sătmăreni
– Lupt pentru Satu Mare, apăr interesele tale
– Un bine pentru tine, un vot pentru mine
– Noi credem în schimbare
– Ai cu cine vota!

Mă cam îndoiesc că după asemenea mesaje ai cu cine vota ori poţi crede în schimbare din toată inima.
Noroc cu Rebel, care are idei din plin şi ne mai furnizează un clip, „din toată inima”. E cel mai cel şi nerecomandat minorilor 😉