Pe lângă excepţii

Ea este muncitoare. Abia ce a început luni munca după o lună de şomaj tehnic. S-a întors la serviciu cu teama că va fi disponibilizată, la fel ca şi alţi circa 8.000 de sătmăreni care lucrează în cele patru mari fabrici din oraş, afectate din plin de criza financiară. Într-un gest de solidaritate nemaiîntâlnit în alte domenii, la propunerea patronatului, colegii ei au convenit să le fie redus programul de lucru, implicit şi salariile, pentru a nu ajunge pe drumuri. Soţul ei este deja şomer, deoarece lucrează în construcţii. El ia un ajutor de şomaj de 500 de lei/lună, ea speră ca salariul ce-l va lua de acum înainte să nu fie mai mic de 600 de lei. Pentru că nenorocirea nu vine niciodată singură, s-a îmbolnăvit de inimă. A fost trimisă de medicul de familie la un consult de specialitate la Spital. Specialistul, medic pensionar, a invitat-o frumos la un consult la cabinetul său particular. Femeia nu a crâcnit şi a făcut întocmai. Aşa cum a procedat şi atunci când a plătit consultaţia: 40 de lei. Fiica lor este elevă în clasa a XII-a. Numai pentru meditaţii plăteşte lunar 100 de lei. Dascălul, acelaşi ca şi la cursuri, este profesor pensionar. Ei nu merg nici la teatru. Acesta este motivul pentru care nu le-am plâns de milă nici actorilor, nici medicilor şi nici profesorilor pensionari.

În acest moment, în România există o categorie mult mai mare şi mai lată pentru care ar trebui să ne crizăm – categoria şomerilor, a românilor care muncesc la privat pentru salariul minim ori ceva mai mult şi pentru pensionarii aceia ce iau lunar 2 -3 lei ori cu 200-300 de lei. Nu că viaţa ar fi cu mult mai roz pentru cei care au venituri de 500 – 600 de lei. Nu e vorba despre câteva sute de oameni, ca şi în cazul excepţiilor de la mult mediatizata lege, ci de sute de mii ori poate chiar milioane. Aş vrea să văd o lege pentru această categorie de români. Dacă nu e cu putinţă chiar o lege, măcar o excepţie. De ani de zile, cei care au ieşit în stradă şi au ameninţat cu tot soiul de proteste nu au fost amărâţii ăştia, care au dus-o întotdeauna prost, ci cei care fac parte, totuşi, din clasa medie.

În ianuarie 2009, zeci de mii de români au rămas fără locuri de muncă, cu ajutor de şomaj mizer. În România lui 2009, salariul mediu este în jur de 1.000 de lei. Tot în ianuarie 2009, câteva clase socio-profesionale plătite de stat vor cu orice preţ salarii mai mari, şantajează şi ameninţă că vor ieşi în stradă. Uitând de sporurile de cretă, de stres, de radiaţii şi de ce or mai fi. La milioanele de români care trăiesc din nimic se mai gândeşte cineva? Îmi permit să mă întreb, pentru că mi se pare nedrept să pledăm la infinit pentru unele categorii socio-profesionale, care au venituri mai mari decât cei din mediul privat care contribuie pentru salariile bugetarilor.

Cine se mai gândeşte azi la ţăranii aceia amărâţi, care au o pensie de câţiva lei aruncată în lehamite de stat? Ei nu au nevoie de nimic ca să supravieţuiască. Nu depind de nimeni. În final, se pot lipsi şi de bătaia de joc a statului care se numeşte pensie. Pentru ei bezna, frigul, sărăcia şi foamea sunt la ordinea zilei. Iar noi ne consumăm energiile urlând că s-ar putea să rămânem fără gaz, că nu ştiu ce mari actori, medici ori profesori au pensii de „doar” 1500 de lei, la care se adaugă salariul de „doar” 1.500 de lei. Nu spun că nu ar merita mai mult, dar cei despre care vorbesc eu de ce nu merită şi ei măcsr puţin mai mult?

Crizându-se politic cu diverse subiecte, fără absolut niciun stil şi fără vreun folos pentru cei mulţi (ăia fix 66 la sută care i-au votat), aleşii noştri au cam uitat de criza aia reală ce a pus stăpânire pe România. Iar când şi-au adus aminte, au schimbat imediat subiectul. Cel puţin, asta se vede la TV. O criză acoperă altă criză, dar, din păcate, nu o anulează.

PS. Ocupată cu alte „războaie”, am uitat să o felicit pe Corina Creţu pentru sarcina ce şi-a asumat-o în mijlocul unui război real. Felicitări, Corina! Parcă aşa ne mai putem mândri cu unii politicieni 🙂

Prea multă linişte…

Linişte mare în blogosferă. Prea mare. De-a dreptul asurzitoare. O linişte care face să se audă mai tare zgomotul rece al armelor ce îşi fac de cap la un pas de noi. Toţi par a fi în concediu, numai războiul nu. Iar cei care au revenit sunt cuprinşi şi ei de moleşeală…

Oana s-a întors dezamăgită de la bulgari şi … tace. Mi-a adus cadoul ăsta. O parte din Albena, prin ochii ei. Merci, Oana! Trexel a apărut şi el, dar are neuronii zdruncinaţi de zorb. Teodora şi-a revenit, dar nu-i!

Mordechai, care ne-a obişnuit să scrie mult şi enervant de bine, şi-a luat o binemeritată pauză, forţat de împrejurări nedorite. Dar ne-a lăsat destul de citit şi de gândit. Însănătoşire grabnică!

Noua mea prietenă, Mana Împărăteasa, şi-a luat şi ea zborul, dar nu ne-a părăsit de tot şi ne invită la … discotecă de concediu. Nici discoteca nu mai e ce-a fost! Bine zice! 😀 Am o ciudă …, mai cu seamă că sunt şi alţii plecaţi. Corina, Gabi, Chinezu’, Petria … Nu-i enumăr pe toţi.

Doar Călifarul, ce tocmai şi-a revenit (sau nu?) dintr-o betegeală (oamenii deştepţi răcesc vara, nu-i aşa?), Alandra şi Roxana ce au mai rămas de veghe. Apreciez că Bădin „sapă” şi în vacanţă. Sunt oameni care nu depun armele niciodată. Cu armele acestea pot fi de acord…

Credeaţi că l-am uitat pe rus? Nu, era imposibil. Vania face ce face şi ne amuză cu … coşmaruri. Pe care le colecţionează frumos din întâmplările din jur.

Peste toată această linişte se aude mai dihai zgomotul armelor, ţipătul oamenilor nevinovaţi, care mor într-un război ce nu le aparţine. Mă întreb: războiul …, războiul acesta nu ar putea merge şi el în concediu?

PS. Mândro, tu pe unde umbli?

Curiozităţi…

Traian Băsescu şi-a vândut Matiz-ul cu 1.000 de lei. Fabricată în 2003, maşina a fost măritată luna trecută. Oare de ce nu am fost pe fază să o cumpăr eu sau voi? Făceam un ban cinstit, neimpozabil. Altfel, aştept să-mi vândă casa din Mihăileanu, tot la un raport precum Matizul…

A apărut îngheţata pentru leneşi. Inventatorii britanici au creat o îngheţată rotativă care ajută persoanele leneşe să nu consume energie cu mâncatul acesteia. Dezvoltatorii spun că invenţia este utilă pentru că nu permite scurgerea îngheţatei, odihneşte limba şi menajează încheietura mâinii.

Nu ştiu de ce am pus poza asta. Îmi sugerează multă indiferenţă, miserupism. Vouă ce vă spune?

Ministrul şi cumnatul vor război

Liderii liberali satmareni fac pe exclusii si marginalizatii de la incheierea protocolului dintre PSD, PDL, PNG si PC pentru sustinerea unui candidat independent pentru presedintia Consiliului Judetean, in persoana lui Valer Marian. Realitatea este insa alta si satmarenii trebuie sa o cunoasca. Liderii judeteni ai PSD si PDL (la ora actuala, partidele cele mai reprezentative din judetul Satu Mare, care intrunesc impreuna aproximativ 50% din optiunile de vot ale satmarenilor) l-au contactat pe omologul lor de la PNL (partid care detine circa 10% din optiunile de vot) in weekendul trecut, in timp ce se plimba prin Japonia si China. Acestuia i s-a adus la cunostinta intentia de incheiere a unui protocol pentru sustinerea unui candidat independent si i s-a solicitat ca PNL sa se ralieze celor doua partide initiatoare. Penelistul sef de Satu Mare le-a cerut omologilor de la PSD si PDL sa astepte pana marti, la ora 12, cand vor fi contactati de secundul sau de partid, care va fi imputernicit sa negocieze si sa incheie protocolul in discutie. Pe de alta parte, in acelasi weekend, liderul liberal a comunicat altora ca nu-l lasa premierul Tariceanu sa incheie un astfel de protocol si a incercat sa-i intoxice pe unii lideri nationali ai PDL, ca de exemplu pe chestorul Ioan Olteanu de la Camera Deputatilor, care, fiind un politician versat, nu a muscat nada. Liderii judeteni ai PDL si PSD au asteptat totusi pana marti, la orele 14.00, dar secundul judetean al PNL nu si-a facut aparitia. Fiind evidenta intentia de tergiversare din partea fruntasilor penelisti locali, in conditiile in care mai aveau la dispozitie doar o saptamana pentru adunarea numarului necesar de semnaturi (circa 7.000), partidele semnatare au anuntat incheierea protocolului intr-o conferinta de presa. Secundul judetean al PNL a scapat zilele trecute pasarica ca se putea astepta cu protocolul pana duminica, cand urma sa se intoarca seful sau din China, rezultand clar ca nu-i interesa sustinerea unui candidat independent, intrucat in urmatoarele doua zile era imposibil sa fie adunate 7.000 de semnaturi si sa se realizeze inscrierea candidatului. De altfel, incepand de miercuri, liberalii satmareni au inceput sa adune si ei semnaturi pentru candidatura ministrului Ovidiu Silaghi la presedintia Consiliului Judetean, desi acesta nu are nevoie de semnaturi in conditiile in care este candidatul unui partid, urmarindu-se astfel doar derutarea electoratului si boicotarea candidatului independent Valer Marian. Cititi integral aici