M-am ruşinat…

Oana a devenit mare vedetă şi se ţine de interviuri după interviuri. Ultimul l-a dat aici, pentru 4 arte,  şi m-a pomenit şi pe mine. Io am roşit toată 🙂

Era să uit, de aici puteţi comanda volumul II din Războiul Reginelor, acela pe care mi-am pus şi eu semnătura pe coperta 4 şi câteva gânduri.

Anunţ important pentru ţară

Oana şi Tritonicii au luat de bună ce am zis şi mi-au pus semnătura pe coperta IV a Războiului reginelor, ceea ce înţeleg că înseamnă că am năşit a doua carte. Din acest motiv şi nu numai mi se pare firesc ca sătmărenii care au citit prima carte a Războiului să citească şi continuarea. Cum o să o facă, se deduce şi o să vă spun eu mai încolo. Deocamdată cartea e caldă şi o aştept pe Oana săptămâna viitoare să mi-o aducă personal 😛

În aceeaşi perioadă mai aştept o persoană pe care voi toţi o cunoaşteţi, una deosebită care îmi tot promite de un an că vine, dar deocamdată e secret de stat sătmărean 😀

regine-2-fata1

regine-2-spate

Hop şi concursul

No, v-aţi făcut încălzirea pe tastatură? Trecem la concurs. Azi avem din nou 4 carţi de la Tritonic. Condiţia: câştigătorii trebuie să bea o cafea cu mine, zilele viitoare. Dacă e posibil ne întâlnim toţi la aceeaşi masă. Primul venit, primul servit.

La concurs pot participa şi nesătmărenii (ptii, drace, de unde am scos termenul ăsta? ), dar trebuie să vină la cafea 😀

Războiul Reginelor – de Oana Stoica Mujea (sunteţi privilegiaţi, deoarece cartea s-a epuizat pe net )
Circul Damnaţilor – de Laurell K. Hamilton
Confesiunile unei neveste leneşe – de Muffy Mead-Ferro
Confesiunile unei mame leneşe – de Muffy Mead-Ferro

UPDATE. Primele trei cărţi au fost câştigate de Radu – Circul damnaţilor, Cristian- Confesiunile unei neveste leneşe, Al2lea – Războiul reginelor. A mai rămas în concurs Confesiunile unei mame leneşe.
După primul concurs, vă povestisem că Al2lea şi Trexel s-au afişat la cafea. Azi a venit şi Adrian să-şi ridice cărţile de la redacţie, cu un buchet superb de flori. Mulţumesc! 🙂

Io ce să mai zâc?

După câte au zâs ei (Oana, Bogdan Hrib, Chinezu şi Horia) nu mi-a mai rămas mare lucru şi parcă nici nu se cade să mă laud 😀 Acum că am scăpat de oaspeţi :P, vă pot oferi nişte poze şi trec la treabă. Partea nasoală e că oaspeţii nu au dus cu ei şi răceala mea 😀

lansare6

public

 

autografe

 

autografe1

 

carti

 

chinezu

Îngerul şi Inchiziţia

Aţi simţit vreodată că aveţi aripi şi că puteţi zbura peste lume, departe de spaţiu şi timp? Aţi simţit că aveţi puterea să mutaţi munţii din loc şi că puteţi învinge toate barierele?

Îngerului meu i-au crescut aripi, a învăţat să le poarte cu demnitate şi le-a arătat tuturor cum poate să zboare. Zbura suav pe muzica inimii lui. Toţi erau cu ochii la el. Prietenii îl priveau cu admiraţie şi îi dădeau impuls să zboare cât mai sus. O altă categorie de pământeni îl priveau sceptic şi îi analizau fiecare fibră, văzută ori nevăzută, a aripilor. Insistau că este imposibil să zbori, în ciuda evidenţei. I-au tot spus asta până când a renunţat la zbor, deşi încă mai avea aripi.

Ei erau Inchiziţia. O serie de intelectuali şi scriitori, care cred că numai ei au dreptul să zboare, cu toate că nu au aripi de înger. Ei se cred deţinătorii adevărului absolut. Pentru că au mai multă experienţă, pentru că viaţa le-a bătătorit deja drumul spre nori. Deşi, pe toate drumurile, oricât de bine ar fi fost făcute, pot apare carii. Au uitat că şi ei au fost susţinuţi când au avut nevoie, în tinereţea lor. Acum, au tras tir după tir în aripile firave ale îngerului meu până aproape i le-au ciuruit. Doar una a rămas intactă, dar nu l-a putut susţine în zbor deoarece nu i-a spus nimeni că poate zbura şi cu o singură aripă. Frumosul a căzut la pământ. S-a închis în colivia lui sperând că lumea se va schimba pe când aripa bolnavă i se va reface. A căzut, dar nu înainte de a lupta vitejeşte, de unul singur, apărându-şi reginele.

Ştiu că într-o zi îşi va recăpăta încrederea şi va zbura din nou. Îşi va croi iar drum printre nori. Lăsaţi îngerul să zboare! Dacă ştiţi să creaţi aripi mai puternice, ajutaţi-l! Dacă nu puteţi ori nu vreţi să fiţi învăţătorii lui, lăsaţi-l să zboare cum ştie el, dar nu-i frângeţi aripile! Nu aveţi niciun drept, dacă nu aţi ţesut niciun fir din ele! Dacă nu puteţi fi îngerii îngerului, de ce aţi fi demoni?

Când simţi că poţi să te ridici, chiar să zbori, când faci lucrurile având convingerea că aceasta e menirea ta, Inchiziţia vine să-ţi năruie toate visele. Intră încălţată în cizme de gumă jegoase în sufletele îngerilor. Nu-i totul pierdut. Ar mai fi o speranţă. O aripă a îngerului meu este încă intactă. Dar, ajunge o aripă pentru a acoperi toată mizeria umană?

Ştiu că îngerul meu poate zbura, chiar mai sus decât crede el. Spuneţi-i şi voi că se poate înălţa printre nori şi cu o singură aripă. Spuneţi-i că cealaltă se va reface în zbor…

PS. Îngeri sunt şi prietenii aceia unici care te fac să simţi că poţi să zbori. Mă rog, cârcotaşii nu prea pot simţi asta. Ghinion 😀