Huzur life

Cella mă urechează pe blog, pe bună dreptate, pentru tăcerea-mi de un an. Nu am nicio scuză. Niciun motiv demn de scos la înaintare. În ajunul sărbătorilor mă apucaseră părerile de rău pentru că nu mi-am programat o minivacanţă peste hotare. Acum, uitându-mă în urmă la zilele acestea libere în care am lenevit ca o boieroaică, zău că nu-mi pare rău. Mi-am recuperat toate energiile pierdute peste an. Numai aşa pot începe anul în forţă. Dar, ce e mult strică, aşa că de mâine începe munca. Era şi cazul, deja mă plictisesc într-un fel, chit că am mai şi muncit câte puţin, printre altele, zilele acestea. Chiar atât cât să nu zic că duc o viaţă de huzur.

M-am uitat la o duzină de filme (unele chiar de duzină), dar nu mi-a plăcut niciunul în mod deosebit. Importantă a fost însă deconectarea de la realităţile patriei. Am terminat Reginele Oanei – cartea a II în manuscris şi am început-o pe a treia- Regina Elfă. Am mai început şi Zăpada lui Orhan Pamuk, dar am lăsat-o la o parte de cunm au căzut primii fulgi de nea în prima zi a anului. Fain e cu zăpadă. Nu e multă, dar suficient cât să-ţi amintească că este iarnă. Anotimpul ăsta nu e chiar pierdut. Am mai frunzărit şi Cărţile Junglei, pe care am achiziţionat-o din colecţia Adevărul. Apropo de colecţie, titlurile sunt chiar bune, dar mă enervează faptul că ziarul nu se mai găseşte joia la chioşcuri. Nu pot să nu mă întreb care este scopul editării colecţiei, în condiţiile în care se face reclamă la greu, dar ia-l de unde nu-i…. Ca să închei cu cărţile, în urmă cu o lună am vrut să-mi comand la Polirom, online, Egipteanul şi Amanţii din Bizanţ de Mika Waltari. Nu ştiu cum de nu am mai comandat şi bine am făcut. Azi, răscolind netul, le-am găsit la ofertă. Iar una am primit-o gratis 😀 Mai sunt şi alte pachete interesante pe acolo. Închei partea cu cărţile. Cred că m-am molipsit de la Oana :))

Am mai făcut alte chestii, multe şi mărunte. Mai important este, însă, ce nu am făcut. Cred că de aici mi se trage optimismul şi energia ce o simt. Zilele acestea nu m-am uitat deloc la talk-show-uri şi doar foarte puţin la ştiri. Atât cât să aflu ce se întâmplă în ţară şi afară. Am rămas în minte cu imaginea din prima zi a anului, când reporterii televiziunilor de ştiri au stat de la amiază până seara târziu în ger în aşteptarea unei declaraţii de la întâlnirea informală a lui Băsescu cu membrii Guvernului. Toată ziua, televiziunile de ştiri avea în planul secund imagini live cu poarta ce ducea spre castelul în care se înfruptau mai marii ţării. Nu am înţeles efortul televiziunilor şi nici insistenţa cu care ne transmiteau imaginile acelea. În final, nu am aflat mare lucru. La fel, nu înţeleg cine şi de ce l-a resuscitat pe Victor Ciorbea. Reiau ideea Simonei de zilele trecute: cine e Victor Ciorbea? Pe mine una nu mă poate face să-l ascult. Iar tonul ridicat mă determină să mut canalul. Ca să închei, sper să-mi meargă la fel de bine tot anul. Cred că trebuie să arunc televizorul pe geam :))

Să aveţi un an nou cu multe împliniri! Succesuri! – că se poartă 😀

Călătorie în alte lumi

                           “Criticul este cel care îţi spune cum ar fi scris el cartea pe care ai scris-o tu, dacă ar fi fost în stare”. (Karel Capek)

După două zile şi două nopţi de chef, azi am făcut un adevărat dezmăţ. Dezmăţ de relaxare şi odihnă. Deşi aveam în cap diverse variante de petrecere a ultimei zile libere, printre care nu ştiu ce mare chef ori o ieşire în munţii înzăpeziţi ai Maramureşului, am preferat o călătorie imaginară în alte lumi.

Înarmată cu Reginele Oanei, am călătorit prin lumile ei pline de culoare. Alături de Yassuna, m-am aventurat prin ţinuturile elfilor, arkuzilor, elpizilor, a piticilor şi a altor specii. Am fost privilegiată să am la dispoziţie pe lângă volumul „Războiul reginelor”, publicat de Tritonic, şi manuscrisul celei de-a doua cărţi, ce urmează să fie publicat anul viitor. Pentru că mai citisem câteva din cărţile Oanei, ştiam că voi avea o călătorie plină de neprevăzut, cu personaje pitoreşti şi complexe, însă am început lectura şi sub imperiul „războaielor” ce le-au purtat reginele şi autoarea lor prin blogosferă. Aşa că misiunea mi-a fost oarecum grea. Trebuia nu doar să mă delectez, ci să şi analizez.

Prima parte a cărţii am parcurs-o greoi tocmai pentru că am vrut să observ toate acele greşeli la care s-au referit criticii, anonimi sau nu. În plus, întotdeauna trec greu de primele pagini din cauza deformaţiei profesionale de a citi şi răsciti cuvânt cu cuvânt textele pentru a vedea greşelile (ăsta e un obicei horor!!!) Însă, nu mi-a trebuit mult să mă pierd în lumile reginelor elfe, arkude şi alte asemeni, a magiilor şi a miturilor. Am şi uitat că aveam de căutat „măcelul” de limbă reclamat cu atâta patimă. Mi-a părut rău pentru tot timpul pierdut la început căutând nod în papură. Mă temeam că timpul nu-mi mai ajunge să zbor alături de personajele acelea pline de viaţă sau nu, pentru a salva lumea din calea răului.

Probabil că voi fi acuzată de subiectivism, deoarece Oana este sora mea de suflet, însă pe tot parcursul lecturii şi în special în final, când am tras linie, am facut abstracţie de asta. Pentru că mi-am propus să fiu sinceră cu Oana. Poate şi pentru că, între timp, am devenit un soi de regină elfă de gheaţă, fără sentimente :))

Încep cu lipsurile. Litere încălecate, litere lipsă sau în plus sunt destule, dar nu exagerat de multe, cum dădeau de înţeles unii, şi nu sunt chiar atât de supărătoare. Nu se poate spune că nu le observ. După atâţia ani în presă, văd toate greşelile, dar o dată ce subiectul m-a prins am trecut uşor peste ele. Citind cartea, mai intrigată am fost de unele aşa-zise recenzii ce le-am citit. Într-adevăr, Oana foloseşte multe epitete şi comparaţii, poate unele uşor nelalocul lor, dar mă întreb: unde mai e farmecul limbii române, cea permisivă, unde mai e imaginaţia specifică fantasy-ului fără ele? Mai cred că toate criticile sunt îndreptăţite în măsura în care autorii lor au aplicat standarde foarte ridicate. Dar atunci trebuiau să precizeze asta, să spună la ce se raportează. În concluzie, lipsurile ce le-am sesizat eu nu au fost în măsură să mă facă să abandonez lectura şi toate pot fi retuşate, unele doar cu puţină atenţie.

Plusurile sunt, fără îndoială, mai multe. Esenţial este că povestea m-a prins. Da, vreau continuarea 😀 Ai scris-o, Oana? Se ştie că sunt o fumătoare înrăită. Să vă spun că abia am putut lăsa cartea ca să mai trag câte o jumătate de ţigară? Să vă spun că mi-am nimicit ochii citind manuscrisul pe computer? Aaa, uitasem că nu trebuie să conving pe nimeni. Să revin la Oana. În vară am citit Şarama, o altă carte fantasy în două volume a autoarei Reginelor. Atunci am înţeles că Oana nu este doar un scriitoraş de provincie ca mulţi alţii, ci o tânără speranţă a genului. După câte ştiu, Şarama a scris-o în urmă cu doi ani, iar impresia mea după citirea Reginelor este că Oana s-a cizelat şi a avansat mult. Spun asta în condiţiile în care mi-a plăcut şi Şarama. Mai ştiu că puţini sunt cei care la vârsta Oanei scriu atât de mult, promit atât de mult, sunt publicaţi şi, la urma urmei, cumpăraţi. Pentru toate acestea, jos pălăria 😉

Mă opresc aici, deşi aş avea o grămadă de lucruri de spus. Ştiu însă că cei mai mulţi au tendinţa de a abandona postările lungi. Concluzia mea: cărţile Oanei îşi merită banii. Tocmai pentru că sunt uşor de citit, pentru că te deconectează, pentru că îţi deschid lumi nebănuite. Şi te prind! Au melodie! Citind, în minte ţi se desfăşoară filmul. Filmul acela ce numai cărţile scrise din suflet îl au. Iar scopul ei este tocmai acesta: să ne desprindem de lumea noastră pentru a trăi în lumile minunate create de ea. Ca să nu ziceţi că vă aburesc, puteţi comanda cartea de aici sau de aici.

Mesaj de la Moşu’: „Miercuri o să mori!”

Ea este de vină pentru tăcerea mea. Aseară, după ce mi-am curăţat ghetuţele şi mi le-am aşezat pe pervaz ca să fiu sigură că le găseşte Moşu’, am început să scriu. Când …ding! Moşul mi-a făcut o surpriză. Şi-a schimbat tactica. În loc să-mi lase darul în ghete, mi l-a trimis pe email. Mesajul din titlu m-a lăsat fără grai: „Miercuri o să mori!”. Mi-am adus aminte că Sf. Nicolae apare în diferite culturi şi în ipostază de diavol. La fel, probabil, şi în cultura virtuală. Nu am citit niciodată ceva despre asta, iar cum îmi era prea lene pentru un search pe google am acceptat varianta fără întrebări suplimentare.

Am despachetat rapid cadoul:
„Ploua violent. Lumina s-a stins, iar fulgerele erau singurele care mai luminau din când în când. O lumânare sclipi plăpând în bezna deasă, dezvăluind mai întâi rafturile ce adăposteau cărţile vechi şi abia apoi obiectele de colecţie. Mâna ce ţinea farfurioara în care se afla lumânarea tremura. Cealaltă mână verifică încuietoarea. Un capot lung şi gros se văzu în scânteia fulgerului. Femeia tresări. Părul ei lung şi roşu îi căzu pe ochi. O clipă i se păru că pe fereastra mare din faţa ei se prelinge o umbră groasă şi întunecată, dar iluzia dispăru. Când mâna lui o atinse, tresări. Aproape să scape lumânarea. Dar el îi zâmbi şi muşchii i se destinseseră. Ura ploaia…”

De aici am pierdut contactul cu lucrurile din jur. Am intrat în poveste. Într-un dark-fantasy plin de neprevăzut. Deşi îmi place să citesc din confortul canapelei, răsfoind filă după filă, manuscrisul Oanei m-a prins în aşa măsură încât monitorul laptopului nu mi-a mai creat niciun deranj. Am trăit şi eu alături de eroină, dacă nu cumva uneori mă confundam cu ea. M-am zbătut toată noaptea ca şi cum mi-aş fi trăit ultimele clipe ale vieţii. Auzeam voci şoptind: „Miercuri o să mori!” Trei zile (sau patru?) comasate într-o noapte. La un moment dat chiar puteam să jur că respiram sacadat. Frământările ei erau şi ale mele. Vedeam peste tot semne şi trădări. Pe când ultimele licăriri de speranţă dispăreau în neant, pe când tot universul conspira împotriva ei, eroina reuşeşte să schimbe soarta decisă de alţii. Da, nu moare! Dacă murea eram în stare să o sun pe Oana cu noaptea în cap să-şi facă spovedania 😆 Nu mai zic nimic. Poate se schimbă autoarea şi o omoară :)) Îmi place că dark-fantasy-urile pot avea şi happy-end. La cât dark se întinde pe zeci de pagini, e reconfortant în final când răsare soarele.

Oana, stai liniştită. Nu mori! Nu te omor, deşi… Scrie în manuscrisul tău :))

Acum vă las, mă aşteaptă o nouă călătorie nocturnă. De această dată prin tărâmurile Yassunei. Voi fi martora Războiului Reginelor. Da, tot fantasy-uri de-ale Oanei. Cartea asta o puteţi comanda şi voi de aici. Şi chiar vă recomand să o citiţi. De abia am început-o şi deja îmi pare rău că nu am luat-o în mână de cum am primit-o. Dacă mâine voi fi în toane proaste, veţi şti de ce. Înseamnă că mă readaptez greu la lumea noastră. La lumea mea. Lumile create de Oana sunt greu de închipuit şi total noi faţă de ce ştim noi. Vă rog să mă ajutaţi să revin la realitate 😀

Vouă ce v-a adus Moşu’?

Regina reginelor şi Războiul reginelor

Am prieteni geniali. Puţini, buni şi geniali. Mă laud cu ei şi mă bucur pentru ei. Azi e rândul Oanei. Regina reginelor. Tocmai mi-a dat o veste bună. Chiar foarte bună. Nemaipomenit de bună. Editura Tritonic a anunţat oficial că îi publică cartea: „Războiul reginelor”. Oana a mai publicat nouă cărţi, însă odată cu Războiul Reginelor intră în lumea VIP.

Pregătim un fantasy şi anume Războiul Reginelor. Oana Stoica Mujea expune cititorului o lume fantastică, plină de originalitate şi care aduce un suflu nou literaturii de acest gen din România. Este suficient să menţionăm despre Împărăţia Ceasului, satul Żiar’ şi personajele care populează aceste lumi mitice, printre care amintim neamurile arkude şi elfii, pentru a vă da seama de inovaţia scriiturii… Se anunţă a fi o carte interesantă”.

Bravo, Oana!!!  Să cânte lăutarii! Să curgă şampania!

PS pentru postarea de mai jos. Ziarul „7 plus” a preluat azi, pe un spaţiu amplu, „Criza” lui Mordechai. V-am spus eu că-i genial! 😉