Vrerea cârmaciului e lege

Nu aveam nici un dubiu că Băsescu nu va emite un decret pentru referendum în ciuda avizului negativ dat de Parlament. Nu de ieri de azi e Legislativul cârpa cu care se şterge în public la dos şefului statului. Oricum, campania electorală pentru referendum începuse în marile oraşe din ţară, prin afişarea unor bannere uriaşe, imediat ce Parlamentul a dat avizul negativ la propunerea şefului statului de organizare a referendumului pentru unicameral, înainte de a da el decretul de organizare şi înainte de începerea oficială a campaniei elctorale. Şi ce dacă a încălcat legea? Ne e ţara asta nava lui? 😉

Şi dacă tot sunt la Băsescu şi ai lui vă recomand un articol foarte bine documentat pe blogul lui Ovidiu Ohanesian despre cum a ajuns naşul hoţilor ministru de interne al României, despre cum a devenit Vasile Blaga naşul unor afacerişti sătmăreni şi bihoreni controversaţi, care este filiera pe care se fac bani negri pentru partidul-stat, cum se controlează tot ce mişcă-n ara asta prin nepotism şi afecerism. O să vă ia ceva timp să-l parcurgeţi, dar după aceea veţi înţelege mult mai bine de ce se întâmplă aa unele lucruri.

CNS şi UDMR forţează autonomia Ţinutului Secuiesc

Extemiştii maghiari agită iar spiritele în Secuime, pe când scena politică se înfierbântă şi la Bucureşti. Autonomia Ţinutului Secuiesc va fi şi tema de campanie electorală pentru UDMR, aşa cum a fost la alegerile europarlamentare, cât şi mijloc de troc pentru o nouă guvernare.

Consiliul Naţional Secuiesc solicită consiliilor locale din Secuime să organizeze referendumuri locale oficiale pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc în ziua alegerilor parlamentare, în 30 noiembrie, urmând ca proiectul de lege privind statutul de autonomie să fie depus la Parlament ca iniţiativă cetăţenească. În proiectul privind statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc se stipulează că „exercitarea dreptului la autonomie, respectiv recunoaşterea şi transferul competenţelor sporite şi specifice (euro)regiunii şi autorităţilor sale alese, asigură egalitatea deplină şi efectivă a tuturor locuitorilor aparţinători colectivităţii regiunii autonome”. Ori, iniţiativa CNS nu poate fi privită decât ca şi una separatistă şi nu un pas pe calea unei reale autonomii locale aşa cum se pretinde, pentru că descentralizarea nu înseamnă dezmembrare teritorială. Mă întreb: de ce ar avea nevoie secuii de mai multă autonomie decât sătmărenii, decât bihorenii, decât moldovenii etc?

În paralel, UDMR forţează obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc printr-o lege de reorganizare a regiunilor de dezvoltare. Iniţiativa anunţată de liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Marton Arpad, este privită ca „o bază concretă de discuţie pe viitor” şi va reprezenta totodată şi moneda de negociere a reprezentanţilor minorităţii maghiare în eventualitatea formării unui nou Guvern. Ceea ce mi se pare că sună a şantaj…

Extremiştii maghiari argumentează adesea că problema autonomiei Ţinutului Secuiesc nu ţine de temerile majorităţii, ci de situaţia financiară a regiunii. Să presupunem că Secuimea ar deveni peste noapte un ţinut autonom. Ar trăi ei mai bine? Şi la ei este sărăcie ca şi peste tot, sunt zone mai sărace şi altele mai dezvoltate. Judeţele din Secuime se situează la nivelul economic mediu din România, deci sunt departe de a putea fi catalogate ca fiind cele mai sărace. Apoi, UDMR a fost la guvernare ani de zile şi avea în mână frâiele necesare dezvoltării zonei, dacă dorea asta. Ori nu numai că nu au făcut nimic, dar au fost mai preocupaţi de proiecte privind statul minorităţilor, care nu le aduc o viaţă mai bună minoritarilor, de a finanţa fundaţii dubioase pentru manifestări extremiste şi de a se îndestula.

Întâmplător sau nu, problema autonomiei Ţinutului Secuiesc este repusă pe tapet în preajma campaniei electorale. Ceea ce mă face să cred că principalul scop al UDMR este acela de a atrage voturi şi din partea radicalilor, dar şi de a-şi asigura încă patru ani de guvernare. În final, remarc că în aceste zile în care liderii PNL, PDL şi PSD au început campania electorală cu lovituri sub centură, solicitările extremiştilor maghiari şi ale udemeriştilor au trecut neobservate de clasa politică…