No choice …

România – The land of choice? Ce am putea alege? Să vedem… Presupunem că sunt un turist aflat în criză, care a hotărât să nu-şi mai petreacă concediul în străinătăţuri la all inclusive, cu un sejur luat la „last minute”, nu pentru că tarifele ar fi prea mari, din contră pentru că vreau să urmez îndemnul premierului Boc. Dotată cu o doză de optimism care face bine în timp de criză (şi asta am aflat-o tot de la premier), vreau să consum nu doar produse româneşti ci şi turism românesc pe pâine. Înarmată cu multă răbdare, răscolesc internetul în căutarea celor mai mirifice locuri din „The land of choice”. Cum sunt un turist aflat unde se agaţă harta în cui este firesc ca pe listă să fie înscrise mai întâi destinaţiile aflate în jumătatea de nord a ţării. Caut destinaţii la care să ajung uşor cu maşina, în care mă pot relaxa, îmi pot bucura ochii, în care nu mă enervează nimeni, în care nu sunt taxată mai ceva ca în Turnul Eiffel pentru o cafea şi lista ar putea continua. Cu alte cuvinte caut o oază de normalitate.

Primele destinaţii care îmi surâd sunt Bucovina şi Munţii Apuseni. O luăm cu începutul: Bucovina de aur, darul ceresc, lumea vrăjită, despre care nimeni nu ar putea crede că mai există, oferă o mulţime de suprize. Dar nu de cele la care v-aţi putea aştepta. Într-un final, după ce consulţi zeci de oferte, care mai de care îmbrăcate în cuvinte pompoase, tragi linie, aduni şi ajungi la concluzia că suma e egală cu un „all inclusive” în ţări străine, deşi serviciile lasă de dorit, fără să mai pui cheltuielile legate de deplasare şi de vizitare a mănăstirilor, care nu sunt nici ele de ici de colo. Optezi totuşi la varianta aceasta pornind de la convingerile exprimate la început. Când să spui gata, afli că ai de ales să-ţi duci maşina la service imediat ce ajungi acasă, ba chiar să rămâi împotmolit undeva prin vârful munţilor unde nu funcţionează nici celularul ori să-ţi cauţi altă destinaţie.

Varianta doi pare mai la îndemână, aşa că începi să răscoleşti iar internetul şi ofertele agenţiilor de turism pentru următoarea destinaţie de pe listă. Afli de pe diverse site-uri de promovare că Munţii Apuseni reprezintă una din cele mai interesante destinaţii turistice din România, o rezervaţie naturală în care se află peste 400 de peşteri. Sună mai mult decât interesant, la fel şi ofertele din pensiunile şi cabanele din această zonă. Realitatea din teren e însă alta. Cu ce ne deplasăm? Cu avionul sau cu trenul nu putem, elicopter nu ne permitem, aşa că rămâne maşina. Toate bune şi frumoase până ajungi în buza rezervaţiei naturale. Lumea civilizată se termină imediat. Nu o să găsiţi extratereştri, oamenii vor fi poate chiar mai de treabă decât orăşenii, dar nu veţi putea ajunge decât cu mari sacrificii. De pildă, ca să ajungi să baţi la pas pe poteci Apusenii din inima frumuseţii lor – Padiş, Ponor – trebuie ori să fi câştigat maşina la loto ori să câştigi banii atât de uşor încât să nu-ţi pese cum se duc. Din ceea ce odinioară era un drum asfaltat, accesul spre tărâmul de vis chiar din comuna natală a premierului – Răchiţele, judeţul Cluj – se face pe un drum pietruit ce aduce mai mult a fi unul forestier.

Aşa că alegi altceva. Poate Delta Dunării? Mediatizată intens ca fiind principala atracţie turistică a României, Delta Dunării este practic inaccesibilă, atât pe şosea, cu avionul, cât şi pe calea ferată. Turiştii care vor să ajungă la Tulcea şi de acolo, mai departe, în Delta Dunării, nu au la dispoziţie foarte multe modalităţi de transport. Şoseaua are o singură bandă pe sens, trenul direct Bucureşti – Tulcea a fost desfiinţat, iar Tarom nu mai operează zboruri pe această relaţie încă din 1993. Dacă nici Delta, fie litoralul. Însă, găseşti şi aici mai multe minusuri decât plusuri. Şi tot aşa până ajungi la concluzia că ai pierdut timp preţios în căutarea ta.

Aşa că, în acest an rămân acasă şi servesc scandal pe pâine la televizor, cu ministra turismului în prim plan. Mă mulţumesc cu o incursiune în ţara nimănui. Nu am altă alegere. No choice in the land of choice.

Ţară gripată

Alarmă mondială de gripă porcină. România se scobeşte între dinţi după ospăţul copios cu mici şi grătare, se scarpină în ceafă şi în nas, se mai uită o dată îndărăt să se asigure că nu o vede nimeni, iar într-un final reacţionează aşa cum ştie ea: pune covoare umede (tot e bine că nu roşii) la frontieră şi aşteaptă virusul ucigaş.

Nu ştie cum arată şi nici simţuri n-are, dar decretează război prin fluturaşi. Cum altfel? În plină criză mondială a gripei porcine, autorităţile române au ajuns la concluzia că nu avem scanere termice pentru a depista pasagerii cu temperatură, posibili purtători ai virusului H1N1 de tip A.

În faţa virusului care a păşit deja în Europa, fiind confirmat în Spania, oficialii de la Bucureşti se pregătesc să ia măsuri de urgenţă în şedinţa de mâine a Guvernului. Asta în timp ce alte ţări vecine precum Bulgaria au instalat deja aparatele care ar putea preîntâmpina intrarea virusului în ţară.

Mă întreb care vor fi măsurile: Vor pune interdicţie gripei porcine? Îi vor pune taxă? O vor deconcentra? Îi vor tăia salariul? Cu vigilenţă mărită, covoraşe umede şi fluturaşi informativi nu scoţi nici măcar românul la vot, darmite să previi o posibilă pandemie care a pus lumea întreagă pe jar. Românilor nu le rămâne decât să spere că ţara gripată care e România nu poate face priză bună cu un virus porcin.

La mulţi ani, România!

LA MULŢI ANI ROMÂNI, ORIUNDE V-AŢI AFLA! 🙂

Marţienii votează!

Vot în alb, în premieră la alegerile parlamentare. Românii au ocazia să protesteze împotriva întregii clase politice printr-un vot în alb, care va fi înregistrat ca atare. Votul în alb ca vot de protest este adus în premieră de noua lege electorală. Buletinele de vot neştampilate vor fi numărate separat şi nu vor mai fi considerate nule. Toate ar fi bune şi frumoase dacă nu ar fi loc de mişculaţii. Aşteptăm invazia marţienilor!

UE trimite o urnă de vot în spaţiu. Pentru a combate apatia cetăţenilor europeni, Bruxelles-ul va trimite o urnă de vot în spaţiu cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European care vor avea loc anul viitor. Publicitatea în spaţiu nu e de ici de colo, iar costurile sunt şi ele pe măsură. Întrebarea care se pune este cât se poate de simplă: votează marţienii? Au buletine de europeni? Mai greu e răspunsul. UE a mai apelat la mijloace de promovare de acest fel în 2005, când a trimis în spaţiu Constituţia europeană pe o rachetă rusească. Actul fundamental orbitează şi acum pierdut undeva în jurul pământului.

O cafea gratis pentru americanii care votează. Starbucks va oferi gratuit o cafea la filtru, ca stimulent de activare a electoratului, tuturor celor care vor vota pe 4 noiembrie. Sistemul nu necesită vreo dovadă efectivă a faptului că alegătorii au votat, funcţionând conform unui „cod al onoarei”. Slab, domnilor, slab. Pentru o cafea, în România nu se iese din casă. Săriţi şi voi cu nişte mici, caltaboşi, vodci şi berici şi ne mai gândim.

Altfel … America votează azi. Lumea întreagă stă cu sufletul la gură. Sau nu stă. Ştiu toţi că iese ăla mai bronzat.

România în poz(n)e

Propagandă informativă?! Profesorii clujeni, afiliaţi Sindicatului „Spiru Haret”, vor să le facă publicitate negativă liberalilor în şcoli. Via Alandra, via Foaia transilvană.

 

 

CPT – Car Police Tuning sau Călin Popescu Tăriceanu? Un site anticampanie, via Mihnea Digitalu’

 

Rememorare. Hârtia bileţelului era roz. Trăim vremuri de criză, domnilor. Via Aurora Scarlet