Pentru pseudo-intelecto-neuro-hipohondri…

E duminică, ei fac guverne, cu ori fără voia noastră. O să avem vreme patru ani ori mai puţin să ne vărsăm ofurile, aşa că vă propun o pauză … de râs. Musai să citiţi până la capăt. Un moment de respiro ce mi l-a oferit Teodora, pe mail. Nu ştiu cine este autorul textului, aşa că până aflu o să-l numesc folclor virtual 🙂

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-hipohondri. Adica noi…

Se spune ca toate zilele trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul! Toate zilele trebuie sa bei doi litri de apa (si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei). Toate zilele trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea „L.Cassei Defensis”, care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure.In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelasi lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. Toate zilele trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa faci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura.

Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore. Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii…si asa, daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. (Mai bine umple cada si pune muzica, pentruca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru). Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizor. Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers).

Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta de asemeni. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia. Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare, trebuie sa-ti perii dintii!). De asemenea, trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal… Copiii???

In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera?

Cheama-ti prietenii. Si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Cel putin ca deja am crescut, nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine.

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent. Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti… 😀

PS. Textul ăsta tocmai mi-a reamintit că prieteniile trebuiesc udate zilnic. Profit de ocazie să-i spun „La mulţi ani” de blog şi multă inspiraţie lui Mordechai! 🙂

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii

A trecut? Nu a mai fost? Nu mai vine? La Apocalipsă mă refer, normal. Din cât am reuşit să mă uit la TV zilele acestea, am văzut că s-a creat o adevărată isterie naţională. Alimentată la maxim de televiziuni.
Din punctul meu de vedere a fost un joc, dacă pot să-i spun aşa. Un joc cu efecte pozitive. Eu am folosit prilejul ca să cunosc în carne şi oase nişte oameni minunaţi, cu care ne ştim de pe bloguri de multişor. Prieteni vechi, dar pe care nu am avut până acum plăcerea să-i cunosc şi în realitate, cu excepţia Chinezului.

Prima surpriză extrem de plăcută am avut-o, marţi, imediat ce am ajuns în Bucureşti. Oana a venit şi ea din Piteşti pentru întâlnirea dinaintea sfârşitului lumii. E o fată minunată. M-a lăsat fără cuvinte. O tânără foarte frumoasă şi deşteaptă. Un om puternic şi sensibil în acelaşi timp, conştient de valoarea sa. E fermecătoare şi genială. Cu mult plus faţă de ce se „vede” pe blog. O prietenă adevărată şi foarte dragă. Ea a scris aici despre întâlnire încă de marţi seara. Oano, data viitoare musai să conduci tu, ca să stăm mai mult la taclale 🙂

Apoi am întâlnit-o şi pe Camelia, alias Mândra KMI. O fată super faină, din toate punctele de vedere. Sigură pe ea, debordează de optimism. Lucrează cam mult, dar cred că asta o alimentează cu energie. E aşa cum o ştiu de pe mess şi de la telefon. De fapt, mult mai Mândră.

Asta nu a fost tot pentru ziua de marţi. Seara, i-am trimis un mail Simonei Ionescu cum că sunt prin Capitală. Nu am vrut să programez dinainte o întâlnire pentru că ratasem una în primăvară, din vina mea. Să vă spun că în juma’ de oră m-a sunat şi în 15 de minute a venit după mine la hotel ca să vedem cum e aerul Bucureştiului înainte de „sfârşit”? Ei, câţi oameni îşi schimbă programul pentru un străin? Foarte puţini, vă spun eu. Am ieşit la o terasă, împreună cu fiica sa – o tânără foarte isteaţă şi frumoasă -, unde am rămas ultimele, până la închidere, de câte vorbe am avut să ne spunem. Am trecut în revistă toate cotloanele mass-mediei, ale vieţii politice şi ale vieţii în sine.

Cu Simona mi-am început şi a doua zi. Şi asta pentru că a „complotat” foarte bine cu Teodora Georgescu şi Chinezu’. Aşa m-am trezit că-mi beau cafeaua la ora „sfârşitului lumii” într-o companie extrem de plăcută. Am fost foarte încântată să o cunosc pe Teo. Şi în realitate este plină de viaţă. Foarte inteligentă şi foarte echilibrată. Dacă nu aţi cunoscut-o, habar nu aveţi ce aţi pierdut! De Chinezu’ nu vă zic nimic, e moroşan de-a nost’. Fain „rău” omul! Iar vorbele sunt de prisos. Aş mai avea multe de spus, dar nu-mi găsesc cuvintele. Ce surprize minunate mi-a oferit Capitala!

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi nevoie de ajutor, să nu-l cereţi, dar să vină singur şi insistent de unde nici nu te aştepţi? Ei bine, asta-i Simona Ionescu. Merci mult! Îţi rămân profund îndatorată!

Mai vine sfârşitul lumii? Poate să vină! Eu am ajuns acasă fericită că i-am cunoscut pe toţi prietenii ăştia cu care discutasem în sfera virtuală vrute şi nevrute, ca şi cum ne-am fi ştiut de o viaţă. Am zis că din partea mea ar putea să vină sfârşitul, dar nu mai vine. Aşa am stabilit noi. Pentru că-i musai să ne mai întâlnim. E musai pentru că nu am terminat ceea ce aveam să ne spunem. E musai pentru că unele întâlniri nu au avut încă loc…

Prea multă linişte…

Linişte mare în blogosferă. Prea mare. De-a dreptul asurzitoare. O linişte care face să se audă mai tare zgomotul rece al armelor ce îşi fac de cap la un pas de noi. Toţi par a fi în concediu, numai războiul nu. Iar cei care au revenit sunt cuprinşi şi ei de moleşeală…

Oana s-a întors dezamăgită de la bulgari şi … tace. Mi-a adus cadoul ăsta. O parte din Albena, prin ochii ei. Merci, Oana! Trexel a apărut şi el, dar are neuronii zdruncinaţi de zorb. Teodora şi-a revenit, dar nu-i!

Mordechai, care ne-a obişnuit să scrie mult şi enervant de bine, şi-a luat o binemeritată pauză, forţat de împrejurări nedorite. Dar ne-a lăsat destul de citit şi de gândit. Însănătoşire grabnică!

Noua mea prietenă, Mana Împărăteasa, şi-a luat şi ea zborul, dar nu ne-a părăsit de tot şi ne invită la … discotecă de concediu. Nici discoteca nu mai e ce-a fost! Bine zice! 😀 Am o ciudă …, mai cu seamă că sunt şi alţii plecaţi. Corina, Gabi, Chinezu’, Petria … Nu-i enumăr pe toţi.

Doar Călifarul, ce tocmai şi-a revenit (sau nu?) dintr-o betegeală (oamenii deştepţi răcesc vara, nu-i aşa?), Alandra şi Roxana ce au mai rămas de veghe. Apreciez că Bădin „sapă” şi în vacanţă. Sunt oameni care nu depun armele niciodată. Cu armele acestea pot fi de acord…

Credeaţi că l-am uitat pe rus? Nu, era imposibil. Vania face ce face şi ne amuză cu … coşmaruri. Pe care le colecţionează frumos din întâmplările din jur.

Peste toată această linişte se aude mai dihai zgomotul armelor, ţipătul oamenilor nevinovaţi, care mor într-un război ce nu le aparţine. Mă întreb: războiul …, războiul acesta nu ar putea merge şi el în concediu?

PS. Mândro, tu pe unde umbli?

Poftiţi de luaţi…

M-am făcut mică şi m-am pitit după o stâncă ca să nu vă mai aud plângerile. Am chibzuit puţin şi am împărţit singură cadourile. Dacă am uitat pe cineva, acum chiar am pus-o 😀

Oricum, au mai rămas cadouri şi pentru cei nenumiţi. Luaţi de aici

Raport

Nu mă daţi dispărută, sunt prin zonă. Prinsă cu toate treburile care au rămas în aşteptare în timpul concediului, nu am reuşit să mă ţin de promisiune (da, iar!). În plus, un poliţai dolofan ce m-a oprit azi pe stradă mi-a confiscat ciunga ce am adus-o pentru Marieta. Jur că era împachetată, nu o aruncasem pe jos. Iar confiscatorul nu era domnul plutonier major Onici, nu ar fi confiscat şi deodorantul ce l-am adus în dar pentru el. Sunt supărată, normal, deorece nu mai am cadouri pentru toată lumea. Nu pot face discriminări, aşa că vă alegeţi singuri de aici. Găsiţi cam tot ce aţi cerut, dacă nu, ştiţi unde să reclamaţi 😉

Vania, din păcate cadoul tău a fost irealizabil. Dacă accepţi 12 plus 2 poze în loc de atâtea articole suntem chit :)))

Teo are dreptate. O să-mi vină să povestesc despre locurile pe care le-am văzut doar peste o săptămână. Dacă o să-mi vină. Dacă nu, le voi ţine pentru mine în suflet.

Sunt prea egoistă? Posibil, dar poze vă dau. Găsiţi aici peste 40 de fotografii, din care vă alegeţi cadourile pe placul inimii voastre…

Altfel, la noi plouă. E iar nu ştiu ce fel de cod galben ori portocaliu. De parcă vremea ar ţine cont de coduri. Cu alte cuvinte, m-am întors în forţă la realitatea asta neînţeleasă 😀

Ca să închei, aici (http://www.flickr.com/photos/14688347@N04/) găsiţi pozele şi cadourile. Asta pentru cei care citesc doar finalul 😛