Vise iredentiste

Popa Tokes s-a dat iar în stambă, ca europarlamentar român la Bruxelles, acuzând că “ungurii sunt câteodată bătuţi deoarece îşi folosesc limba maternă în România”. Cu aceeaşi ocazie, Tokes a cerut introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în Parlamentul României, după modelul finlandez, argumentul fiind că acolo suedezii au acest drept, reprezentând 6% din populaţie, ca şi maghiarii în România. În ce priveşte problema autonomiei teritoriale, Tokes a arătat că acum nu se mai pune doar problema binecunoscută a autonomiei ţinutului Secuiesc, ci a apărut ideea mai largă a unei posibile cereri pentru autonomia întregii Transilvanii. În acest sens, episcopul europarlamentar a invocat că Tinerii Maghiari au ridicat acum steagul autonomiei Bihorului de Nord (adică de la Oradea la Marghita şi până la limita cu judeţul Satu Mare).

Potrivit unor surse locale, Organizaţia Tinerilor Maghiari cloceşte şi cererea de autonomie a Sătmarului de Sud, care ar cuprinde zona Carei – Tăşnad şi o parte din municipiul Satu Mare, corespunzând colegiilor electorale 4 şi 5 pentru Camera Deputaţilor. Pasul următor l-ar constitui formarea unui judeţ nou şi autonom, preponderent maghiar, între Bihorul de Nord şi Sătmarul de Sud, zone care sunt incluse în Eparhia Reformată condusă de episcopul Tokes.

În primăvară avea un alt plan, dar tot acolo ducea. Deh, încearcă popa toate variantele…

CNS şi UDMR forţează autonomia Ţinutului Secuiesc

Extemiştii maghiari agită iar spiritele în Secuime, pe când scena politică se înfierbântă şi la Bucureşti. Autonomia Ţinutului Secuiesc va fi şi tema de campanie electorală pentru UDMR, aşa cum a fost la alegerile europarlamentare, cât şi mijloc de troc pentru o nouă guvernare.

Consiliul Naţional Secuiesc solicită consiliilor locale din Secuime să organizeze referendumuri locale oficiale pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc în ziua alegerilor parlamentare, în 30 noiembrie, urmând ca proiectul de lege privind statutul de autonomie să fie depus la Parlament ca iniţiativă cetăţenească. În proiectul privind statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc se stipulează că „exercitarea dreptului la autonomie, respectiv recunoaşterea şi transferul competenţelor sporite şi specifice (euro)regiunii şi autorităţilor sale alese, asigură egalitatea deplină şi efectivă a tuturor locuitorilor aparţinători colectivităţii regiunii autonome”. Ori, iniţiativa CNS nu poate fi privită decât ca şi una separatistă şi nu un pas pe calea unei reale autonomii locale aşa cum se pretinde, pentru că descentralizarea nu înseamnă dezmembrare teritorială. Mă întreb: de ce ar avea nevoie secuii de mai multă autonomie decât sătmărenii, decât bihorenii, decât moldovenii etc?

În paralel, UDMR forţează obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc printr-o lege de reorganizare a regiunilor de dezvoltare. Iniţiativa anunţată de liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Marton Arpad, este privită ca „o bază concretă de discuţie pe viitor” şi va reprezenta totodată şi moneda de negociere a reprezentanţilor minorităţii maghiare în eventualitatea formării unui nou Guvern. Ceea ce mi se pare că sună a şantaj…

Extremiştii maghiari argumentează adesea că problema autonomiei Ţinutului Secuiesc nu ţine de temerile majorităţii, ci de situaţia financiară a regiunii. Să presupunem că Secuimea ar deveni peste noapte un ţinut autonom. Ar trăi ei mai bine? Şi la ei este sărăcie ca şi peste tot, sunt zone mai sărace şi altele mai dezvoltate. Judeţele din Secuime se situează la nivelul economic mediu din România, deci sunt departe de a putea fi catalogate ca fiind cele mai sărace. Apoi, UDMR a fost la guvernare ani de zile şi avea în mână frâiele necesare dezvoltării zonei, dacă dorea asta. Ori nu numai că nu au făcut nimic, dar au fost mai preocupaţi de proiecte privind statul minorităţilor, care nu le aduc o viaţă mai bună minoritarilor, de a finanţa fundaţii dubioase pentru manifestări extremiste şi de a se îndestula.

Întâmplător sau nu, problema autonomiei Ţinutului Secuiesc este repusă pe tapet în preajma campaniei electorale. Ceea ce mă face să cred că principalul scop al UDMR este acela de a atrage voturi şi din partea radicalilor, dar şi de a-şi asigura încă patru ani de guvernare. În final, remarc că în aceste zile în care liderii PNL, PDL şi PSD au început campania electorală cu lovituri sub centură, solicitările extremiştilor maghiari şi ale udemeriştilor au trecut neobservate de clasa politică…