Labirint obligatoriu. Lectură obligatorie.

Un fişier misterios apare în calculatorul meu (C:\MyDocuments\Pictor de curte). Mi se deschid în nas, una după alta, 195 de file. O listă lungă de nume. Broboane de sudoare mi se răsfrâng pe tâmple. Dau „find” şi nu mă regăsesc, drept pentru care îmi revin destul de repede. Îmi dau seama rapid că nu este nici despre tranziţie, nici despre privatizare, nici lista cu medicamente compensate sau despre cursul dolarului, nici cu NATO sau UE nu e. De aici am pierdut firul. Am intrat într-un labirint din care nu mai ştiu ieşi. Nu sunt fetiţa care poate crea ieşirea printr-un simplu gest de ştergere cu buretele.

Gata! Sunt pierdută! Am pierdut firul şi stau să mă gândesc că nu mai ştiu ce am făcut toată după amiaza. Îmi amintesc că am fost la muncă. Nu, nu la muncă. A scrie nu e tot una cu a munci. Da, mă rog, am fost la redacţie, apoi am sunat-o pe mama care nu mi-a spus că i-a căzut faianţa sau că nu mai are nu ştiu ce în frigider (a se înţelege că nu-mi aduc aminte mai nimic :D). Îmi amintesc, totuşi, că, în afară de acele ore pierdute definitiv şi iremediabil din cipul meu, toate lucrurile s-au desfăşurat normal. Doar atunci s-a petrecut ceva memorabil. Ceva ce nu trebuia să uit. Ceva ce trebuia să-mi rămână întipărit în minte. Ceva despre care trebuie să povestesc şi altora. Dar ce?

Între timp, „Pictorul de curte” a dispărut din calculator. Fără urmă. Misterios. Aşa cum a apărut. Disperată, caut indicii, dar nimic. Zăresc apoi pe canapea o carte aproape violet (!), „Labirint obligatoriu” de Lucia Verona. Are chiar 195 de file. Va trebui să o recitesc pentru a regăsi pictorul. E lectură obligatorie! Voi o puteţi comanda de aici.

Şi, totuşi, ce am făcut în orele pierdute din memorie?

PS. Nu ştiu cum se face dar am nimerit într-o lume a scriitorilor. Încep să mă simt mică şi nesemnificativă. Un mai vechi amic din blogosferă, Nea Costache, şi-a publicat prima sa carte, „O viaţă împreună”, scrisă capitol cu capitol pe blog. Cea mai nouă apariţie îi aparţine jurnalistului Călin Hera, „Îmi pun singur miere în ceai”. Sună mai mult decât bine. Cum fac rost de cărţile astea?

Cărţi, lansări şi alte povestiri

„Papa trebuie să moară”. Este a două carte din trilogia Vaticanului scrisă de portughezul Luis Miguel Rocha. Cartea publicată de Tritonic va ieşi zilele viitoare pe piaţă, iar sătmărenii mei vor fi printre primii care o vor putea cumpăra chiar cu autograf de la autor. Da, Luis Miguel Rocha vine săptămâna viitoare la Satu Mare pentru a-şi lansa noua carte. Poate vă aduceţi aminte că v-am povestit aici despre primul volum din serie, „Ultimul papă”. „Papa trebuie să moară” reprezintă încă un thriller rapid despre Vatican, amestecând faptele cu ficţiunea şi plecând de la teorii înfricoşătoare, fascinante, dar plauzibile. E un roman pe care nu trebuie să-l rataţi. oricum, vă voi mai povesti zilele viitoare despre el pe lar.

„Somalia, mon amour”. Ei, bine, poate trebuia să încep cu asta 😛 Nici cartea asta nu e posibil să o rataţi. Bogdan Hrib, căci el este autorul, dă o lovitură pe piaţa cărţii şi o aduce şi la Satu Mare ca să nu rămânem în urmă. Fantomele unui trecut îndepărtat reapar în zilele noastre. Pirateria, desuetă ocupaţie în secolul 21, loveşte coastele Somaliei. Nave sechestrate şi marinari români luaţi ostatici. Sofia Matei are misiunea de a elibera cetăţenii români. Dar Sofia îl cunoaşte pe Stelian şi între ei se naşte o relaţie. Iubiri şi dezamăgiri, intrigi şi răpiri, operaţiuni secrete si confruntari militare, pe fundalul unei Africi sărace şi exotice, o Africă a intereselor economice, a războaielor religioase, a triburilor şi a Kalasnikovului.

Lansarea celor două cărţi va avea loc miercuri, 11 noiembrie, cândva după-amiaza, în prezenţa autorilor, cărora le transmit cu această ocazie să soseasc din timp şi să nu mă ţină pe jar până în ultimul minut căci altfel jar mănâncă 😀 Până atunci o să le spun şi unde se va întâmpla evenimentul 😀 Şi vă voi anunţa şi pe voi cât de repede 🙂

„Educaţia environmentală”. Este o treia carte de lansarea căreia mă voi ocupa săptămâna viitoare. Este scrisă de o fostă colegă de liceu, Helena Sabo, lector universitar la UBB Cluj, împreună cu un alt fost coleg de liceu, preotul Florian Fane. Lansarea cărţii va avea loc joi, 12 noiembrie, de la ora 14.00 la Liceul German din Satu Mare. La eveniment va participa şi o profesoară din Ministerul Educaţiei din Germania, care a scris prefaţa cărţii 🙂

Alte povestiri. Cred că întotdeauna poveştile sunt cele mai faine, de aceea le-am lăsat pe final, ca să vă ţin în suspans. „Soră-mea” Oana vine şi ea la Satu Mare săptămâna viitoare, dar cu treburi la Baia Mare (da, acolo se întâmplă tot timpul lucruri faine. toţi vor în baia Mare :P). Nu vrea să se lanseze pe orbită cu ceilalţi doi tritonici deoarece zice că nu vrea să vă plictisească. Asta nu însemană că nu trebuie să ştiţi că are cu ea „Regia elfă”, o nouă carte din seria Dinastiile.

Ultimul Papă

ultimul papa

Am dat gata „Ultimul Papă”, la timp cât să-mi revin din mulţimea de întrebări care mi-au răsărit în cap, în condiţiile în care a trebuit să vin şi la redacţie azi. Realitate sau ficţiune? Cât din una, cât din cealaltă? Asta îmi place la cărţile bune. Te pun serios pe gânduri. Întotdeauna vrei să afli mai mult. Un bestseller pe care trebuie să-l citiţi ca să ştiţi în ce fel de lume trăim.

În septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţa moartea Papei Ioan Paul I– un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas nerezolvat, conform altor opinii. Douăzeci şi opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, la Londra, din vacanţă, gaseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită, pe măsură ce descoperă povestea lor. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasa pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime. Reţeaua conspirativă pe care ziarista ajunge să o dezvaluie puţin câte puţin, o conduce către noaptea morţii „Papei zâmbitor”, Ioan Paul I.

Dacă a fost un asasinat, cine şi de ce ar fi făcut acest lucru? Investigaţia realizată de scriitorul portughez Luis Miguel Rocha, materializată în cartea “Ultimul Papă”, apărută la editura Tritonic, a încercat să facă lumină în acest caz controversat.

„Ultimul Papă” nu oferă indicii. Constituie un indiciu în sine şi lasă multe să fie descoperite înăuntrul cărţii, inclusiv un epilog scris de omul care susţine că l-ar fi ucis pe Papa Ioan Paul I în noaptea de 29 Septembrie 1978. Totodată, cartea aruncă puţină lumină asupra unei realităţi întunecate care ne arată că nu putem şti cu adevărat cine ne conduce. Cine are puterea reală?

Rocha afirmă: “Când vă gândiţi să vă învinuiţi preşedintele pentru ceva, gândiţi-vă din nou, gândiţi-vă mai departe. E important să avem o doză sănătoasă de scepticism atunci când vine vorba de ceea ce aflăm din ştiri şi din ceea ce ne spune guvernul nostru. Nu totul este alb şi negru. Lumea în care ne aflăm e mult mai complicată.“

Dacă până în secolul XX, Papa a fost imaginea nealterată a Trimisului lui Dumnezeu pe Pământ, interese politice şi organizaţii obscure conspiraţioniste au făcut ca rolul papalităţii să se modifice. A fost Ioan Paul I ultimul Papă adevărat?

Indiciu. Premieră naţională!

Se repară drumuri, se face curăţenie, se plantează flori şi copaci, se repară pista aeroportului, ba chiar în buricul târgului a apărut de nicăieri o mare albastră, peste care se va aşterne un covor zburător. Nu întâmplător.

Cea despre care specialiştii spun că are toate şansele de a deveni o Doamnă a romanului poliţist românesc – doamnelor şi domnilor intră în scenă Oaaanaaa Stoicaaa Mujea ( apaludaţi, măi :D) – îşi lansează la Satu Mare, în premieră naţională, cartea care îi va duce renumele: „Indicii anatomice”. Iar nu întâmplător.

Acţiunea se petrece în Satu Mare, unele personajele sunt din Satu Mare (printre care şi eu, normal ), iar Oana, suprinde foarte bine realităţile oraşului şi ale lumii în care trăim, în general.

Tot nu întâmplător, Oana nu vine cu mâna goală, ci cu Bogdan Hrib – directorul Editurii Tritonic – cu care voi avea onoarea să mă întâlnesc iar, aşa cum nu m-am mai întâlnit din acţiunea cărţii. Mulţumesc Bogdan pentru că m-ai vizitat la Spital. Nu mai ţin minte dacă tu ai fost cel care m-a salvat din beciul în care m-a târât criminalul, sper că da, altfel o păţeşti 😀

Aveţi o mostră mai jos. Joia viitoare puteţi avea totul.

Ochii ii fusesera scosi si asezati cu grija, intre doi trandafiri ofiliti, pe masa din sufragerie. Apartamentul cu doua camere din centrul orasului Satu Mare era mai curat decat se asteptasera anchetatorii. De fapt, era o ordine desavarsita. Doar ochii, reali, nu faceau parte din decor. Dar nici nu deranjau. In rest, nici urma de vreun cadavru”. (Oana Stoica Mujea – Indicii antomice)

Lansarea va avea loc joi, 11 iunie, de la ora 15.00, în grădina Muzeului de Artă din Piaţa Libertăţii. Dacă plouă, ne băgăm printre tablouri 😀 Dar până atunci mai am timp să vă invit de câteva ori, inclusiv prin invitaţiile alea fiţoase pe care le tot aştept pe mail.

Înainte de marea lansare, programăm pentru miercuri o întâlnire a blogherilor sătmăreni. Absenţii vor fi puşi nemotivat 😀

Dezvăluiri

Indiciul îl găsiţi aici 😀