Două lumi …

Am nişte dileme sau ce or fi. Lucrez de 12 ani în presă. N-am aşteptat niciodată laude şi nici altceva. Scriu din convingere, scriu cum simt, scriu ce cred. Recunosc că aprecierile la unele articole mi-au prins bine. Mi-au dat mai mult curaj, mi-au dat avântul necesar şi forţa de a continua, dar nu le-am cerut niciodată. Nu am râvnit nicoodată la vreo recunoaştere. Am scris ca să-mi hrănesc dorinţa de a se face, într-un fel, dreptate. Blogul mi-a adus, apoi, un feed-back permanent.

Ciudăţenia abia acum vine. Oameni pe care îi ştiu de mulţi ani nu mi-au spus niciodată că le-ar fi plăcut în mod deosebit vreun articol de-al meu ori că le-a displăcut (Sunt convinsă că le-a plăcut, dar n-au zis nimic 😀 Da, sunt modestă 😛 ), dar mă opresc pe stradă să-mi spună că-mi citesc blogul şi că le place chiar foarte mult, ba chiar mă trag de mânecă sau îmi dau telefoane dacă nu scriu câteva zile. Ce m-a surprins e că nu credeam că aceşti oameni folosesc computerul! Tot aşa, oameni pe care nu am avut plăcerea să-i cunosc în realitate, îmi apreciază sau nu articolele din ziar pe care le-au descoperit citindu-mă pe blog. Ciudat cum se întrepătrund lumile astea două.

Recunosc la rându-mi că îi citesc pe unii ziarişti ( în ziarele la care publică) cu mai multă plăcere după ce i-am descoperit şi pe blog. Primul care-mi trece prin cap e Călin Hera, pe care îl puteţi citi aici, aici sau în EVZ, dar mai sunt şi alţii.

Nu-mi dau seama de ce se întâmpla acest lucru. O fi de „vină” încrederea câştigată prin fiecare cuvânt scris, prin fiecare comentariu, prin fiecare răspuns? Voi ce credeţi?

Ziarist. Meserie inutilă?

Într-o lume în care tot mai des ziariştii sunt puşi la zid, confundaţi cu toate personajele care se perindă zi-lumină pe micile ecrane, Lelia Munteanu explică atât de bine ce e un ziarist, încât nu mai e nevoie de comentarii. Gândesc că doar ziariştii vor înţelege bine textul…

” În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo). (…)

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş”.

Textul integral îl puteţi citi aici.

UPDATE ŞI OFF TOPIC. Io nu pot posta comentarii pe niciun blog, cu niciun nume. Nici măcar pe al meu. Ceva e putred. Care mă sabotăţi, măi? 😀 Voi puteţi?

Toate vechi…

”Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze al cui eşti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui, decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni”. Nae Ionescu/ Ziarul Curentul, 16 nov. 1929

Citatul tronează de multă vreme pe blogul Simonei. Îl recitesc de câte ori intru şi mă trezesc gândind. Mă tot gândesc câtă dreptate avea. Lucrurile nu s-au schimbat deloc…

PS. Nu e nimic de interpretat în privinţa mea, nu trec prin nicio fază, doar zic 😛