Lumea de lângă noi

„Lumea a devenit un loc de nelocuit”, spunea Gabi zilele trecute. Am încercat să o contrazic, dar zgomotul de fundal nu mă lasă. Mă gândesc că nici nu facem ceva ca pământul să poată fi locuit. Poate, dacă, într-un efort comun, am încerca, într-o zi, să zâmbim toţi deodată lumea ar fi mai bună. Ar trebui să luăm lecţii de la Oana. Ea zâmbeşte mereu. Ori măcar să-l citim pe Vania. El produce mereu zâmbete celor ce-l citesc. Dacă nu, vom sfârşi astfel. După ce vedeţi imaginile din documentarul „Life after people” , postat de Mordechai, vă daţi seama că nu valorăm nimic. Parcă lumea de acum mai poate fi, totuşi, locuită. Depinde câte zâmbete îi dăm zilnic. Nu costă nimic.

Vă propun un zâmbet 🙂 de week-end şi un zbor în ritm de dans până în Japonia, cu Yasuhiro Kobayashi